expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

sâmbătă, noiembrie 6

Cu el...sau poate fara.


Asteapta. Se uita in gol cu speranta ca il va vedea. Si nu e. Se intinde dupa poza la care se uita de cateva ore bune. O priveste din nou si din nou. I se pare de fiecare data diferita. Parca nu mai e el. Sau doar asa crede ea? Ofteaza si intoarce poza pe toate partile. E veche. Sau cel mai probabil vechimea amintirilor o face sa fie asa. Ii aude glasul in ecou, ii simte rasuflarea langa obraz. Buzele ii sunt crapate din cauza lacrimilor sarate care nu inceteaza sa acopere fata. Ii suna telefonul. Nu-i pasa. Nu vrea sa vada pe nimeni. Vrea sa fie doar cu el. Cu amintirea lui defapt...Isi inclina putin capul. Stie ca oricine ar vedea-o acum ar paria ca a vazut o fantoma. Incepe sa ii zvancneasca capul. Nu-i pasa nici macar de asta. Poate sa se duca dracu tot si sa explodeze. Oh. Ofteaza din nou.
Se gandeste din nou la el... si stie ca daca ar fi fost in viata si el s-ar fi gandit la ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Să fii sincer.