Mă sperie că timpul fuge şi că eu nu pot ţine pasul cu el.
Încerc şi alerg zilnic cât pot, dar nu reuşesc să îl prind din urmă. Mi-e frică
că într-o zi am să obosesc atât de tare, încât mă voi opri; pierzându-i astfel
paşii. Atunci când se va întâmpla, pe cui am să-i urmez? Mereu am crezut în
importanţa drumului mai mult decât a destinaţiei. Am sperat însă, în tăcere, la
o călătorie fabuloasă şi un sfârşit memorabil. De asta am iubit viaţa care mi
s-a dat şi de aceea am trăit-o gustând din aproape tot ce mi-a oferit.
Conştientizam existenţa unui sfârşit. Glorios sau nu, era acolo şi mă aştepta
răbdător.
"Numai timpul nu-şi pierde timpul."
A.
A.