expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

duminică, decembrie 15

Trilogia decăderii.




Eu nu pot să te ridic şi nu încerc nici măcar să o fac. La ce bun? Ai căzut demult şi n-ai simţit durere. Ţi-a plăcut în flăcări. Nu te-au ars, din contră, ţi-au încălzit sufletul blestemat. Căci ai demoni în tine care s-au împletit armonios cu îngerii bătrâni şi înţelepţi. Ai crezut că prin cunoaştere te vei regăsi pe tine, dar n-ai înţeles, fiinţă naivă, că doar iubind ai să pricepi. Ţi-a fost greşită percepţia. Asupra ta, a lui şi a întregii lumi. N-ai ştiut să îţi măsori orizonturile şi n-ai putut înţelege niciodată infinitatea lor. Bolnavă ţi-e mintea, nu sufletul. Sufletul e împăcat cu trupul flămând. Să-i mulţumeşti lui Dumnezeu că exişti. E ultima ta salvare. El îţi va dezpleti demonii instalaţi comod în sufletu-ţi pângărit.


Păgâno, ia aminte la vorbele mele şi crede în ele cu îndârjire. 
Altă cale n-ai. Eşti, doar, în cădere.

9 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. În caz că eşti, ridică-te cât poţi de repede. :)

      Ștergere
  2. am avut si eu trei postari care s-au numit exact asa - "trilogie caderii". daca textul nu ar fi diferit, as zice ca e copiat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am mai intrat pe niciun blog de foarte multă vreme. Titlul mi-a venit în cap după ce am citit câte ceva din "Trilogia cunoaşterii" de Lucian Blaga. Aşa că stai liniştită. Nu am plagiat şi nu voi plagia în viaţa mea pe nimeni.

      Ștergere
  3. E bine cand esti "doar in cadere" e rau cand esti cazut de tot.

    RăspundețiȘtergere

Să fii sincer.