Miracole?

http://weheartit.com

"23 decembrie, Paris.

Să-ţi spun sincer, am ştiut-o de când m-am trezit. De ce să mint? Când m-am uitat pe geam şi am văzut aleea albă şi oamenii degeraţi am ştiut-o din nou, dar nu am vrut să o spun.

Mi-am început dimineaţa ca oricare alta, cu o ţigară şi un ceai. După duş, m-am machiat (o fac destul de rar în zilele libere) şi m-am îmbrăcat puţin mai neobişnuit. De ce? Nu ştiu. Nu mă întreba, sau întreabă-mă şi îţi voi răspunde că nu am nici cea mai mică idee. După am ciugulit câte ceva din resturile rămase în frigider, am sunat-o pe mama să îi spun că sunt bine şi că mi-am luat pastilele ca în cele din urmă să îi telefonez lui E. aşa cum fac în fiecare zi. Mi-a răspuns somnoroasă, nici nu mă mir că dormea. Are fata asta un somn în ea de parcă hibernează în fiecare seară. "Iar dormi?" i-am spus sorbind ultima picătură din ceaiul meu răcit. A mormăit ceva, m-a înjurat puţin şi mi-a spus că mă sună când se trezeşte, închizându-mi.

M-am mai învârtit puţin prin casă, ca un titirez blond, am făcut puţină ordine, deşi erau toate lucrurile la locul lor. Într-un final mi-am zis "De ce amâni să pleci? Până la urmă nu se poate întâmpla nimic." Am ieşit o jumătate de oră mai târziu şi m-am îndreptat spre Centrul Comercial "La Samaritaine". Îmi place mie cel mai mult acolo, mai ales de sărbători. Au ei o atmosferă care parcă te face să cumperi.

Ajunsă, am parcat şi am intrat să îmi încep cursa pentru cumpărăturile de Crăciun. După vreo oră, deşi obosită, nu vroiam să plec. Îmi doream să mai stau şi poate că acum ştiu de ce. Eram într-un magazin de haine şi mă uitam la te miri ce.

- Cumpărături de Crăciun? M-ai întrebat cu puţină reţinere.

M-am întors. O ştiusem de când mă trezisem că aveam să te văd. Toată fiinţa mea fusese conştientă de acest lucru. Te-am privit scurt, am încercat să îmi forţez inima să nu o mai ia aşa la goană şi mi-am întors privirea la haine.

- Aşa se pare, ţi-am răspuns sec, încercând să îmi ascund din răsputeri emoţiile.

Simţeam că mă fixai cu privirea, dar îmi spuneam întruna că poate am trecut peste, poate te-am uitat, poate cine ştie... Ţi-ai dres glasul. Te-am privit încă o dată doar pentru câteva secunde ca să înţelegi că te ascult dacă ai de gând să îmi spui ceva şi mi-am continuat activitatea.

- Deci..eşti ok în rest? m-ai întrebat legănându-te de pe un picior pe altul. Am început să râd. Ce altceva puteam face ca să nu încep să urlu la tine?

- Destul de ok, nu se vede?

- Aşa se pare, mi-ai răspuns cu o privire tristă.

- Dar tu? Tu cum eşti? Te-am întrebat cu privirea aţintită spre o bluză oribilă, deloc pe placul meul, care îmi distrăgea atenţia în acel moment tensionant.

- Ăăăă..eu sunt bine. Binişor aş putea spune..

- Mă bucur atunci.

M-am uitat la tine, păreai obosit şi nedormit, am dat din cap în semn că plec şi m-ai prins de mână. În acel moment mi-a luat foc tot corpul. Un foc din acela pe care nu îl poate stinge nici măcar un gheţar. Mi-am smuls mâna din a ta, am luat bluza oribilă şi m-am îndreptat înspre casa de marcat. Ştiam că nu ai să vii după mine, te cunoşteam prea bine, însă m-ai şocat urlând din locul în care te lăsasem:

- Oriunde şi oricât ai fugi, inima mea te va căuta şi te va găsi. Şi bluza aia nu e deloc genul tău!

Nu m-am întors să te privesc. Tremuram toată şi privirea începea să mi se înceţoşeze din cauza lacrimilor. Am aruncat bluza unde am văzut cu ochii şi am ieşit din magazin. Fix atunci m-a sunat E., dar i-am închis pentru că nu eram în stare de nimic.

Am ajuns acasă şi am găsit un plic aruncat în cutia poştală. Ştiam dinainte să îl deschid de la cine era, la fel cum ştiusem şi de dimineaţă. Am rupt plicul şi am citit:

"Îmi lipseşti.

C."

Miracole? Poate.

A."

"Sunt două feluri de a-ţi trăi viaţa...Unul - de a crede că nu există miracole. Altul - de a crede că totul este un miracol."

Tu crezi în miracole?

Crăciun fericit!

http://weheartit.com

Vă urez un Crăciun fericit alături de cei dragi. Sper ca tututor să vi se îndeplinească dorinţele! E cea mai frumoasă sărbătoare din an, e singura zi când ştim că trebuie să fim fericiţi. Mâine să fiţi toti mai buni, mai buni decât ieri, mai buni decât aţi fost în tot anul. Aveţi grijă de voi şi aştept să îmi spuneţi ce v-a adus moşuuuul!

Ps: După Crăciun vă povestesc cum a apărut iar el, cel care mă face cea mai fericită!

Cătă, A. şi toate personajele!

Aştept să fie bine.

Hainele de casă prăfuite parcă s-au subţiat deodată. Tot corpul tremură. Umerii laţi s-au pleoştit, ochii s-au înroşit, iar buzele între-deschise s-au înmuiat în fântâna de lacrimi sărate. Încununată cu păr blond şi învelită în parfum de liliac, oftez. Am început iar să îţi scriu şi nu am nicio idee de când o fac. Eram frumoasă înainte să îmi aşez stiloul în mână şi să îmi revărs sentimentele pe această foaie. Iar acum, până şi Savista e deasupra mea.

Sunt încojurată de "murături" aşa cum obişnuieşte tata să le spună. De oameni cărora le vezi acritura doar după ceva vreme. Mi-ai fost iubit şi amant, dar am realizat astăzi că mi-ai fost cel mai bun prieten pe care îl poate avea cineva. Ţie puteam să îţi spun tot, ţie puteam să îţi povestesc orice îmi trecea prin cap. Tu erai sprijinul, mentorul, sfătuitorul meu.

Lacrimile nu se opresc. Foaia e inundată de rouă suferindă. Gândurile sunt infinite. Se suprapun atât de mult încât incoerenţa este pretutindeni.

În ochii tăi căprui îmi văd cerul. În braţele tale protectoare îmi simt fiinţa. În chipul tău angelic îmi văd iubirea.

Aştept să fie bine. Aştept să treacă toate şi să vină vremea când gustul fericirii îmi va invada corpul. Aştept.

A.

"à bout de mots, de ríves je vais crier: Je t'aime"

Nuntă în cer.

http://weheartit.com

În aşternuturile îmbâcsite mă zvârcolesc parcă şi mai rău pe zi ce trece. Draperiile gălbejite mă izolează de lumea de afară. Pereţii par să se strângă în jurul meu parcă parcă cu speranţa că mă vor sufoca. Nu am mai primit nicio veste de la tine. Nu ştiu pe unde cutreieri de nebun. Mă doare cel mai rău să nu am nicio idee dacă eşti bine sau nu, dacă o iubeşti pe alta şi o ţii la piept, dacă adormi cu ea în braţe pe fiece seară.

Mă ridic uşor din pat, deloc mahmură, spre surpinderea mea. Dacă am zis că nu mai beau, nu mai beau. Îmi caut ţigările şi tremur de nerăbdare să simt gustul de tutun în gură. Odată aprins drogul, mă îndrept spre bucătărie. Îmi fuge privirea pe geam şi văd peisajul alb. Alb. Alb. Alb. Fug ca o descreierată înapoi în pat, sting ţigara şi îmi trag plapuma peste cap. Poate să fie primăvară, vară, toamnă dar nu iarnă. Nu nenorocitul ăsta de anotimp care îmi aminteşte oricând de tine. Nu albul care îmi înjunghie inima de zece ori mai rău decât ar face-o orice cuţit. Nu nunta de vis pe care o plănuisem împreună într-un trecut îndepărtat.

Mă ridic iar, deşi acum îmi zvâcneşte capul de mor. Mă bălăngăn de pe un picior pe altul şi ajung într-un final la dulap. Îl deschid cu teamă şi o scot dintr-o cutie. E albă, cu spatele gol, până în pământ. E superbă şi nepurtată. Mă dezbrac ca o sălbatică şi o îmbrac. Mă duc în oglindă şi mă privesc mireasă. Şi mă gândesc că am refuzat atunci să o port şi am preferat să fug. Mă blestem că nu te-am lăsat atunci să îţi aparţin. Îmi amintesc cum arătai în acea zi de iarnă geroasă şi cum fulgii se amestecau cu părul tău rebel. Îmi trec prin minte toate figurile întoarse batjocoritor când au văzut că fac cale întoarsă la altar. Retrăiesc acum momentele de spaimă pe care le aveam atunci în suflet. Momentul în care am alergat pe străzi şi am ţipat că sunt o fiică a diavolului. Lacrimile sincere care îmi stricau atunci machiajul făcut la un coafor de lux şi tot acum realizez cum te-am făcut să te simţi atunci. Cum te-am umilit cu atât de mare naivitate în faţa tuturor. Încep şi acum să plâng şi mă blestem iar. Ce dracu să mai fac când ştiu că am pierdut tot? Cum să cer eu să mi se dea timpul înapoi să îmi repar greşelile când ştiu că este imposibil?

Mă întorc pe toate părţile, îmbrăcată în rochia care trebuia să mă facă a ta. Mai stau puţin aşa cu privirea aruncată spre geam, spre oglindă, spre mine şi mă duc să mă aşez în pat îmbrăcată.

Oare când voi mai fi iar mireasă? În cer voi avea nunta, căci acolo ştiu că nimeni şi nimic nu mă mai poate face să mă răzgândesc să fiu a ta.

A.

"Căsătoria se încheie în ceruri şi se trăieşte pe pământ."