expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

duminică, ianuarie 26

Poezie la cafea.


Uite cum facem:
ne vom întâlni şi ne vom îndrăgosti,
eu îţi voi da tot, iar tu vei primi;
voi primi şi eu la rândul meu.
La un moment dat,
nu o să mai meargă
şi ne vom despărţi.
Tu o vei lua pe drumul tău,
la fel şi eu.
Vom întâlni un altul,
o alta.
Şi vom iubi;
altfel, cu altă intensitate.
Vom avea copii;
eu doi, tu tot doi,
aşa cum ne spuneam mereu.
Doar ca separat-
îi vom creşte şi îi vom iubi
ca pe ochii din cap.
Ne vom dărui lor
şi ne vom jertfi pentru ei,
aşa cum ne-am dat la schimb
propria iubire.
Îţi vei aminti din când în când
de mine.
La fel şi eu;
si va durea.
Ne vom privi proprioi copii
şi când vom realiza că nu-ţi seamănă
şi nu-mi seamănă,
va durea înzecit.
Atunci vom păcătui;
ne vom lepăda de păcat târziu,
în ceas de moarte.
Ne vom vizita atunci,
în ultima clipă.
Şi când ne vom privi,
vom şti că nu ne-a fost dat.


Ne vom ruga să ni se permită consumarea iubirii noastre în ceruri, 
pentru că pe pământ soarta nu a fost de partea noastră.

A.

"Nu cred că iubim o singură dată în viaţă, deşi mi-aş dori nebuneşte să fie aşa. Cred în iubiri care se nasc şi cresc vălvătaie şi accept implacabil că uneori ne moare dragostea. Ştiu că există poveşti zvârcolite care vin, se duc şi apoi se întorc, mai vii, mai acute, mai pline de ţipăt dulce şi de dor. Şi ştiu că există vorbe, amintiri, gusturi de care nu ne vom dezice niciodată."