expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

duminică, mai 29

S. m-a iubit, dar m-a iubit în felul lui.


S. m-a iubit. S. m-a iubit de când m-a văzut şi m-a dorit când am crescut. S. a crezut cu încăpăţânare că voi fi a lui într-o zi. S., o amintire înşirată pe un fir lung, m-a plăcut şi apoi m-a iubit.
Şi eu l-am plăcut pe el. Acum multa vreme, când nu aveam mai mult de zece ani. Îl iubeam pentru că îmi aducea mereu bomboane care abia apăruseră la noi. Îmi cumpăra acadele şi mergea cu mine acasă. Însă mie mi-a trecut dupa o scurtă perioadă, când am realizat că iubirea nu-i făcută din bomboane şi acadele. El m-a plăcut în continuare..
Am rămas prietenă bună mulţi ani cu S. Ne sunam mereu, râdeam şi petreceam mult timp împreună. Devenisem un lucru continuu în viaţa lui. Îi ascultam mereu toate porcăriile lui S. şi nu mă plictiseam niciodată de ele. Am crescut şi n-am văzut nici atunci că S. mă iubea, mă dorea, mă cerşea. Se uita la mine cum te uiţi la un obiect în vitrină pe care îl doreşti din tot sufletul, dar ştii că nu va fi niciodată al tău. Aşa eram eu pentru S. (şi mi-am dat foarte târziu seama de asta). El era pentru mine un amic, un lucru de care mă ataşasem şi pe care îl foloseam când şi cum vroiam. În comparaţie cu mine, care eram pentru el o nevoie, o legătură cu viaţa.
S., era ciudat, ascuns, misterios. Nu ştiam mare lucru din amintirile lui, nu ştiam nici măcar cum e la el în familie pentru că S. nu îmi povestea decât lucruri banale, comune, bârfe, ce vedea pe la televizor şi cam atât. De aceea cred că nu l-am văzut niciodată mai mult decât un amic. Pentru că S., oricât se străduia, nu era tipul de băiat pe care l-aş fi iubi. Eu aşteptam altceva, sau pe altcineva.
Când mă duceam la S. acasă era drăguţ. Îmi dădea mereu de mâncare şi ne distram, până începea să pună din greşeală ba o mână pe abdomen ba să-mi atingă părul. S. era ciudat.
A fost îndrăgostit la un moment dat de o fată şi devenise obsesia lui. Îmi povestea întruna de ea, îi făcuse si un CV în care scrisese tot ce aflase. După, a apărut un alt EL şi fata a avut de ales între ei doi. Şi nu l-a ales pe niciunul.
A urmat după o perioadă în care mă suna, vorbeam, ieşeam şi părea bine, dar îmi povestea uneori cum îl uraşte pe cel care se îndrăgostise de ea şi cum plănuieşte să-l omoare. Atunci m-a speriat. Îmi explica cum distrugea lucruri prin casă, cum dădea foc la ce găsea, cum arunca cu banii, cum spărgea la nervi etc. Îmi dădusem seama că S. avea puţin o doagă sărită, dar într-un fel sau altul mă obişnuisem cu el aşa.
Treptat, am devenit iar, fără să-mi dau seama, obsesia lui.
Şi apoi m-am îndrăgostit. M-am îndrăgostit de C. şi când a aflat S. , a dispărut din viaţa mea. A plecat şi a lăsat în urmă amintiri de tot felul.
Mă mai întâlnesc uneori , din greşeală, cu el. Mă evită şi se sperie de mine, dar îmi convine. Pentru că n-am decât un singur regret din toată povestea asta. Acela că am pierdut prea mult timp lângă o persoană pe care nu o cunoşteam nici măcar pe jumătate şi care nu tinea cu adevarat la mine.
S. m-a iubit, dar m-a iubit in felul lui obsedant, ascuns, prostesc. Eu l-am iubit în felul meu. Eu l-am iubit prieteneşte.
A.

vineri, mai 6

Te simt. Şi eşti departe.



Te vreau. Nu te vreau. Te vreau. Nu te vreau. Şi te simt. Eşti departe. La mii şi mii de km de inima mea.
Ai plecat odată cu parfumul tău şi te-ai pierdut prin alte aşternuturi. Ţi-ai găsit altă barcă care rezistă furtunii? Dragul meu C., nu ştiai că odată şi odată barca o să se scufunde? Nu ştiai că, dacă erai aici, îţi era cald şi bine? Nu ştiai că eşti iubit de cineva fără limite? De ce ai ales clipa şi aventura? De ce n-ai vrut liniştea eternităţii alături de mine? Te-aş fi îmbătat în alcoolul iubirii şi ţi-aş fi dat fiorii ei.

Ai ales clipa, ai ales să fugi. Motivul? Nici eu nu-l ştiu. Aşa cum ai plecat brusc, sper să te şi întorci. Şi să o faci azi, căci mâine e târziu.
Dragă tu, te iubesc. Eşti departe. Iar eu mă urăsc că sunt aici şi nu sunt acolo.
A.