expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

vineri, iulie 16

Cand toti sunt niste caini.

"Dezamagit de tot ce vad in fata mea". Cand toti sunt niste caini, cand iti vine pur si simplu sa te "pisi" pe ei de infecti, cand iti dai seama ca ai avut incredere in cineva care nu merita, cand acel cineva te toarna si il doare undeva de tine si totusi, totusi e mai bine asa. E mai bine ca ai scapat de acel cineva. Pentru ca nu stii cand e prea tarziu si cand nu e. Si totusi, azi ma simt mai bine. Ma simt mai bine gandindu-ma ca maine durerea o sa treaca. Stii tu, factorul care astupa toata gaurile...timpul. O sa le rezolve pe toate si o sa (scuzati-mi expresia care va urma) imi bag picioarele in curul tuturor fara sa ma doara al meu. E naspa sa nu iti pese, dar e mai naspa sa vezi ca ti-a pasat de cineva care te-a dat in gat. Nu stiu cum se simt ele, dar eu nu ma simt bine asa. Nu o sa fac niciun pas spre nimic. Poate nu merita. Lasa. O sa treaca. O sa fie bine. As vrea ca ciocolata sa imi inchida fiecare sentiment, as vrea ca Neaste'ul asta de langa patul meu sa imi faca cea mai tare combinatie ca la reclamele alea, as vrea sa isi dea seama cine sunt cu adevarat. Si nu zic ca nu le-am iubit, ba da! Dar ele, ele ce au facut sa imi demonstreze asta? Au ras de mine pe la spate. Si ma rog. Imi pasa? Nu. Mi-a pasat? Da. O sa imi mai pese? Nu cred. Am descoperit altii. Cu prietenii astia e exact ca viata: cand un om moare, se naste altul, cand un prieten te tradeaza, increderea ta e castigata de altul. La televizor canta "Memories", afara e dragut, iar eu am parul ud. Dar ce iti pasa? Aberez. Stiu. Nervii mei se descarca tastand, venele mele se linistesc pulsand, iar inima isi continua bataile pe minut. Si la ce ma ajuta asta? La nimic. Creierul meu e gol, capul ma doare, muzica canta in surdina, iar eu...eu o stiu. Maine o sa ma simt mai bine, stiu asta.
(Naneric) m-am saturat sa fiu impins de-o parte si de alta
fara sa stiu cine-I fals si cine-mi tine partea
nu stiu cui sa ii zic un secret,sa nu fiu dat in gat,
de-aia nu mai zic nimic,m-am hotarat!
De multe ori m-am abtinut sa nu ma bat sau sa lovesc,
De cate ori am fost tradat,mintit,si-I multumesc,
Tatalui Ceresc ca i-as fi ucis far’ sa clipesc
Zambesc pe dinafara,pe dinauntru-nebunesc
(Biggie) Prietenii pe care-i am acum langa mine
Ma ajuta,ma indruma sa fac doar lucruri bune
Nu i-as lasa,nu i-as schimba pt nimic
Sa schimbe prietenii pt unii e un tic
Tac si ii privesc pe ceilalti cum se sapa
Intre ei…furandu-si chiar si ultimul gram de apa
Deaia nu le spun problemele mele
Pt ca se incadreaza la prieteni pusi in ghilimele

joi, iulie 8

Chestia aia adevarata



Am promis ca scriu si de prietenia adevarata. Si nu voi mai scrie cu diacritice azi, :) no chef. Incep cu... habar n-am. Nici nu stiu cu ce sa incep. Ahh da. Ce cred eu despre prietenie? Nu te intereseaza. Nici macar nu ti-ar pasa parerea mea. E o simpla parere si atat. Love, love, love. Nu vorbesc de iubire... sau vorbesc?
BA DA! Pentru ca daca nu exista iubire intr-o prietenie nu mai e nimic. Ce e un/o prieten/a adevarat/a? Un lucru inedit. Un lucru mai rar decat animalele pe cale de disparitie [:))]. Un lucru absurd de superb [:]]. E un prieten care tipa cand te vede, care iti sare in brate, care nu se sature sa te pupe si sa iti dea drumul. Prietenia nu are ziduri, nu are bariere, sunt chestii peste care poti sa sari fara sa cazi. Si daca ai cazut si ai facut buba? Naspa. Mai incerci odata pana treci. Si daca nu treci de bariera aia? Nu se intampla nimic, chill. Sari peste alta mai mica pana o sa ajungi la ea. Si poate ti se pare aiurea ce scriu aici. Poate vrei sa iesi. Nu te impiedic. Nu oblig pe nimeni sa citeasca. Doar daca vor. Si? Doar atat inseamna o prietenie? Nu. Mult mai multe. Cand iti da jumate din ce are si el chiar daca ii e foame, cand iti lasa tie ultima picatura de apa pentru ca te vede lesinat pe acolo, cand te suna chiar daca nu are credit sa iti zica ce i s-a intamplat, cand abia asteapta sa intri pe mess si sa vorbiti, cand canta cu tine, cand tipa cu tine, cand plange cu tine, cand rade cu tine si nu de tine, cand se uita la tine ca la o sora/ un frate, cand poate sa iti dezvaluie cele mai mici secrete ale lui/ei si stii ca nu le vei spune, cand iti spune tot ce simte, cand te face prost in fata sau cand iti zice ca ce urata e bluza ta. Si multe. Multe, multe. Si ma opresc ca nu prea am inspiratie la ora asta. O sa scriu cand vin de la munte. Am multe idei in cap. Idei care nu se leaga intre ele. Idei fara sens. Chestii minuscule. Vezi tu, e aiurea sa zici "chestii" de multe ori. E aiurea sa faci multe chestii. E aiurea sa gresesti si apoi sa zici ca "ce prost am fost". Mda. Am deviat dupa subiect, dar asta e. Cand ai capul cat o gulie [figurat, capul meu arata bine >:P] nu ai ce sa faci, trebuie sa scrii si sa scrii si iar sa scrii. Numai asa ma pot descarca. Prin scris.

joi, iulie 1

Prietenia.

Azi o să vorbesc despre un subiect comun de care cred că toţi au auzit: prietenia. Chestia aia frumoasă care îţi creează mii de stări. Chestia aia care uneori te enervează, uneori te indispune, uneori te face cel mai fericit om din lume. Şi ce e ea mai exact? Băi. Nici eu nu ştiu. Nu sunt mare filolog să îţi zic în mii de termeni ştiinţifici că e nu ştiu ce. Habar n-am în cuvinte din astea. Niciodată nu mi-au plăcut materiile astea: matematica, fizica şi chimia. Niciodată. Şi nici nu o să fac teoria chibritului ars pentru simplul fapt că nu îmi place. Acum o să zic cum văd eu prietenia. O văd o chestie super tare. Acum aşa o văd. Până anul ăsta am fost derutată de mulţi pe care i-am crezut prieteni. Nu fac aluzie la nimeni, nu vreau să se simtă nimeni. Nu dau nume. Nu îţi dau amănunte din viaţa mea în postarea astea. Vorbesc de prietenie în general. Deci. E lucrul ăla super tare care se întâmplă când întâlneşti pe cineva cu care chiar ai ce să discuţi. Cu care vrei să vorbeşti de toate chiar dacă v-aţi cunoscut abia acum cinci minute. Am şi eu vreo câţiva prieteni aşa. Pe care chiar nu pot să îi îndepărtez, pe care încerc să îi ţin cât mai aproape de mine. Sunt vreo 3 la 1000. Sunt rari, dar când îi întâlneşti ştii că a meritat să aştepţi. Astea sunt prieteniile adevărate. Sunt din alea veşnice. Sunt oameni cărora le poţi spune aproape tot ce gândeşti. Şi e chiar mijto să ai aşa ceva. Doar să aştepţi să vină la tine. Nu poţi să pui o dată şi să zici "Mâine voi întâlni prietenia adevărată!". Nu poţi. Pentru că nu poţi ştii nici când o să mori. Nu poţi ştii decât ce se întâmplă în momentul ăsta. Mâine. Mâine poţi fii altcineva, mâine poţi avea cu un prieten mai puţin. Mâine se pot întâmpla multe. Doar trebuie să le aştepţi. Durează, dar în final merită. Şi de partea prieteniilor adevărate se mai află încă vreo 3 prietenii:
1. Prietenia din interes
- cea mai frecvent întâlnită. Cea care doare cel mai rău dintre toate. Oameni pe care ţi-ai dori să nu îi întâlneşti. Oameni pe care cu timpul ajungi să îi urăşti. Care vor să se dea bine pe lângă tine doar pentru că te văd mai superioară ca ei, care abia aşteaptă şă le spui un secret că să se ducă să îl răspândească peste tot. Vezi tu, chiar nu ai vrea să dai de oameni ca ăştia, dar sunt peste tot. Se răspândesc ca ciupercile după ploaie. Tot ce trebuie să faci e să îi ignori până o să te lase în pace. Aşa fac toţi. Toţi sunt la fel, ca gumele orbit de copii. Fiecare e o lamă din aia roz. Dacă o mănânci e bună la început, dar apoi i se duce gustul şi o arunci. Aşa sunt şi prietenii ăştia. La început ţi se par buni şi apoi nu ştii cum să scapi de ei mai repede, iar dacă îi înghiţi o să îţi facă rău la stomac şi te gândeşti "era mai bine dacă o aruncam". Şi totuşi, nu rămânem indiferenţi după astfel de prietenii. Următoarea dată ştii că te vei uita de două ori înainte să îi alegi.
2. Prietenia care nu durează mai mult de căteva luni - întâlneşti o persoană. Ţi se pare ok, vorbiţi. Observi că ai câteva lucruri cu ea în comun. Vă daţi id-urile de mess. Mai vorbiţi pe mess de vreo cinci ori şi apoi gata. Vă mai vedeţi peste juma de an. Vorbiţi puţin şi apoi o luaţi de la capăt. Astea sunt prietenii din alea distante. Nu ştiu cum să le numesc. Totuşi ajută la ceva. Te ajută să îi apreciezi pe ceilalţi mai mult.
3. Prietenia pe mess - cunoşti o tipă-tip pe hi5. Vă daţi commuri. Apoi id-urile. Vorbiţi. Observaţi că aveţi câte ceva de vorbit şi cam atât. Mai vorbiţi ocazional şi gata. Pentru că nu cred în prieteniile la distanţă. Sunt decât una la o mie. Sunt greu de păstrat. Şi totuşi dacă vă puneţi de acord să vă întâlniţi şi vă înţelegi bine înseamnă că există o şansă. Doar dacă pe mess sunteţi la fel ca face2face. Altfel nu. Nu merge.


Aşadar, aş putea scrie la subiectul ăsta o lună. Cred că am spus câte ceva. Diseară mai vreau să zic cum văd eu prietenia adevărată cu toate că nu cred că interesează pe cineva.