Prietenia.

Azi o să vorbesc despre un subiect comun de care cred că toţi au auzit: prietenia. Chestia aia frumoasă care îţi creează mii de stări. Chestia aia care uneori te enervează, uneori te indispune, uneori te face cel mai fericit om din lume. Şi ce e ea mai exact? Băi. Nici eu nu ştiu. Nu sunt mare filolog să îţi zic în mii de termeni ştiinţifici că e nu ştiu ce. Habar n-am în cuvinte din astea. Niciodată nu mi-au plăcut materiile astea: matematica, fizica şi chimia. Niciodată. Şi nici nu o să fac teoria chibritului ars pentru simplul fapt că nu îmi place. Acum o să zic cum văd eu prietenia. O văd o chestie super tare. Acum aşa o văd. Până anul ăsta am fost derutată de mulţi pe care i-am crezut prieteni. Nu fac aluzie la nimeni, nu vreau să se simtă nimeni. Nu dau nume. Nu îţi dau amănunte din viaţa mea în postarea astea. Vorbesc de prietenie în general. Deci. E lucrul ăla super tare care se întâmplă când întâlneşti pe cineva cu care chiar ai ce să discuţi. Cu care vrei să vorbeşti de toate chiar dacă v-aţi cunoscut abia acum cinci minute. Am şi eu vreo câţiva prieteni aşa. Pe care chiar nu pot să îi îndepărtez, pe care încerc să îi ţin cât mai aproape de mine. Sunt vreo 3 la 1000. Sunt rari, dar când îi întâlneşti ştii că a meritat să aştepţi. Astea sunt prieteniile adevărate. Sunt din alea veşnice. Sunt oameni cărora le poţi spune aproape tot ce gândeşti. Şi e chiar mijto să ai aşa ceva. Doar să aştepţi să vină la tine. Nu poţi să pui o dată şi să zici "Mâine voi întâlni prietenia adevărată!". Nu poţi. Pentru că nu poţi ştii nici când o să mori. Nu poţi ştii decât ce se întâmplă în momentul ăsta. Mâine. Mâine poţi fii altcineva, mâine poţi avea cu un prieten mai puţin. Mâine se pot întâmpla multe. Doar trebuie să le aştepţi. Durează, dar în final merită. Şi de partea prieteniilor adevărate se mai află încă vreo 3 prietenii:
1. Prietenia din interes - cea mai frecvent întâlnită. Cea care doare cel mai rău dintre toate. Oameni pe care ţi-ai dori să nu îi întâlneşti. Oameni pe care cu timpul ajungi să îi urăşti. Care vor să se dea bine pe lângă tine doar pentru că te văd mai superioară ca ei, care abia aşteaptă şă le spui un secret că să se ducă să îl răspândească peste tot. Vezi tu, chiar nu ai vrea să dai de oameni ca ăştia, dar sunt peste tot. Se răspândesc ca ciupercile după ploaie. Tot ce trebuie să faci e să îi ignori până o să te lase în pace. Aşa fac toţi. Toţi sunt la fel, ca gumele orbit de copii. Fiecare e o lamă din aia roz. Dacă o mănânci e bună la început, dar apoi i se duce gustul şi o arunci. Aşa sunt şi prietenii ăştia. La început ţi se par buni şi apoi nu ştii cum să scapi de ei mai repede, iar dacă îi înghiţi o să îţi facă rău la stomac şi te gândeşti "era mai bine dacă o aruncam". Şi totuşi, nu rămânem indiferenţi după astfel de prietenii. Următoarea dată ştii că te vei uita de două ori înainte să îi alegi.
2. Prietenia care nu durează mai mult de căteva luni - întâlneşti o persoană. Ţi se pare ok, vorbiţi. Observi că ai câteva lucruri cu ea în comun. Vă daţi id-urile de mess. Mai vorbiţi pe mess de vreo cinci ori şi apoi gata. Vă mai vedeţi peste juma de an. Vorbiţi puţin şi apoi o luaţi de la capăt. Astea sunt prietenii din alea distante. Nu ştiu cum să le numesc. Totuşi ajută la ceva. Te ajută să îi apreciezi pe ceilalţi mai mult.
3. Prietenia pe mess - cunoşti o tipă-tip pe hi5. Vă daţi commuri. Apoi id-urile. Vorbiţi. Observaţi că aveţi câte ceva de vorbit şi cam atât. Mai vorbiţi ocazional şi gata. Pentru că nu cred în prieteniile la distanţă. Sunt decât una la o mie. Sunt greu de păstrat. Şi totuşi dacă vă puneţi de acord să vă întâlniţi şi vă înţelegi bine înseamnă că există o şansă. Doar dacă pe mess sunteţi la fel ca face2face. Altfel nu. Nu merge.

Aşadar, aş putea scrie la subiectul ăsta o lună. Cred că am spus câte ceva. Diseară mai vreau să zic cum văd eu prietenia adevărată cu toate că nu cred că interesează pe cineva.