expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

vineri, noiembrie 2

Clipa.


         

     
   
        Poate ai să vii cândva să trăieşti clipa alături de mine. Anunţă-mă când ai să o faci. Am să fiu aici dragule, la fel ca întotdeauna. Îţi voi auzi paşii de departe, iar atunci când ai să te apropii, am să ştiu că ai venit pentru mine. Probabil parfumul tău se va întâlni cu al meu la o răscruce, unde îşi vor atinge pe vârful limbii aromele înţepătoare. Noi vom fi departe pe atunci. Nu are importanţă unde, pentru că trupurile noastre vor fi împletite, iar lumea va rămâne undeva în spate. Atât de în spate, încât nu va putea vedea cum coapsele mele se frâng de trupul tău, iar sânii-mi sunt striviţi de-a ta apăsare. Mâinile-mi vor scăpa de sub control pe spatele-ţi lat şi gol, unghiile-mi îţi vor sfâşia carnea nerăbdătoare de atingerea mea, iar geamătul plăcerii tale îmi va aduce fiorii plăcerii eterne. Îţi voi şopti la ureche vorbe dulci, pe care vei crede că le spun doar în treacăt. În adâncul inimii, eu voi ştii că-ţi sunt adresate ţie şi că-s adevărate. Mă voi întreba mai târziu dacă nu cumva am păcătuit cu gândul, cu fapta, cu vorba, cu tot. Până acolo, va fi cale lungă, căci trupurile noastre flămânde vor degusta unul din celălalt până la saturaţie. Atunci nu am să mă gândesc la nimic, decât la tine şi la fiinţa ta, iar când îmi vei spune că mă iubeşti îţi voi spune sincer că şi eu, dar că timpul nostru a expirat .
       E doar o clipă dragule, pentru că ştiu că dacă ai să vii, ai să pleci la fel de repede. Te aşteaptă ele, toate, acolo undeva şi nu ai cum să rămâi. Şi aşa cum ele te aşteaptă pe tine, acasă mă cheamă şi pe mine, el.

"Clipă, rămâi tu! Eu nu am cum."
A.