Sufletul meu ştie, ştie şi al tău, că au fost despărţite fără voia lor. Sunt povară grea pentru fiecare dintre noi. Pe-al meu nu mi-l pot stăpâni. E peste puterile mele. De aceea l-am îngropat. Nu-i spun 'adio' cum nu şi-au spus nici ele, nici noi, la despărţire. 'Adio' înseamnă etern. Aşa, poate, deşi nu am să te caut; nu pentru că nu aş ştii unde să te găsesc, ci pentru că nu vrei să o fac; ne-om mai întâlni Suflet Rătăcit. Probabil îţi voi trimite veşti cu gândul, e rapid şi sigur, asumându-mi riscul că informaţia se poate pierde pe parcursul călătoriei. Poate iubirea mea pentru tine se va diviniza, iar trupurile noastre voi fi ofrandă adusă amintirilor. Regret, însă, sărutul. Îmi ard buzele de dor şi le muşc cu credința că sângele va topi pe ele iluzii dulci. Sunt crude, ştiu, dar hrănesc speranţă.
"Uneori, îmi lipseşti."
A.