expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

vineri, martie 16

Sporturi extreme.



*

 "Era mai. Cireşele încercau să îşi facă apariţia, iar, odată cu ele, mă coceam şi eu.

În Paris cald, mai cald ca niciodată. "Oare vara cum o să fie dacă acum nu mai ştiu ce să pun pe mine?" mă întrebam eu, răsfoind ultimul număr din Vogue. "Vreau să fiu cândva pe copertă! Vreau să fiu manechin şi să apar peste tot! Vreau să îmi clădesc un imperiu pe baza frumuseţii!" Mă gândeam la toate astea când ventilatorul a început să scoată un sunet ciudat. Mi-am ridicat privirea şi m-am întins ca să îi dau un picior. Era mult, mult prea cald. Chris era pe afară. Îi plăcea să umble asa hai hui, doar pentru a admira oamenii. M-am ridicat din pat, m-am uitat în jurul meu şi nevenindu-mi nimic interesant în minte, m-am aruncat din nou în patul uriaş. 

După jumătate de oră a venit şi Chris. Era transpirat şi avea cu el un rucsac. 
- Ce faci cu ăla, Chris? l-am întrebat foarte curioasă.
- Plec.
- Unde pleci? Ai înnebunit? Avea de gând să plece pentru totdeauna?
- Offf copilă naivă! îmi zise el şi mă luă în braţe, oferindu-mi un sărut cald  şi sărat. Plecăm amândoi! Doar nu credeai că te părăsesc. Vom avea o mini-vacanţă. O sa fie superb! Ai să vezi Ange. Zona e superbă şi acolo nu e aşa cald. E tocmai bine. 
- Chris, dar plecăm aşa? Nu avem bagaje făcute..nu avem nimic. 
- Ne avem unul pe celălalt şi e deajuns. Acum du-te şi pune ceva într-un rucsac.

...

Nu aveam nicio idee că avea de gând să mă aducă la munte. Pirineii erau cei mai frumoşi în mai şi cu siguranţă puţini ştiau asta pentru că lumea părea că a rămas închisă acolo, la Paris. Drumul fusese greu, dar meritase. Peisajele erau de nedescris. Verdele crud al brazilor se amesteca cu pomii cărora abia le dădeau florile. 
Am ajuns pe un vârf numit Perdu. Ce nume ironic! Chris şi-a dat joc ghiozdanul, m-a luat pe sus, m-a lăsat în jos şi nebun de fericire a început să mă sărute pasional. M-a iubit acolo, pe acel vârf, până la apus. Nu era nimeni, eram doar noi doi, iar animalele păreau şi ele inexistente. La apus, a scos din ghiozdan un cort şi l-a montat într-un copac. 

- Chris, ce faci acolo?
- Montez cortul, Ange..
- În pom?
- Tu nu ai auzit de neobişnuit? Acesta este un sport extrem. Ia-l ca atare.
- Nu am de gând să dorm într-un cort atârnat de un copac
- De ce nu?
- De ce da?
- Ange, vei regreta că nu ai încercat chestii de genul acesta. Eşti tânără, profită de tinereţe. Vreau să te bucuri de viaţă. Deci, vrei?
- Ce să vreau?
- Să urci în cort?
- Ok.."
*

Am urcat şi a venit lângă mine. La răsărit, m-a cerut şi am spus da (asta voi povesti altcândva). A fost o noapte şi o zi din acelea pe care le pui într-un loc şi ştii că vor rămâne acolo pentru totdeauna. Am făcut un sport extrem, cortul-cocoţat cum îmi place mie să îl numesc, al doilea fiind faptul că am accepat să mă căsătoresc cu el. Acum nu ştiu dacă aş mai fi în stare de aşa ceva. De toate pe care le-am făcut împreună. Poate doar cu el. Cu altcineva nu. 

"Amintirea este întotdeauna un loc de întâlnire."

A.

*(Amintiri)

Tu ai practicat vreun sport extrem? Dacă da, cum a fost?

marți, martie 6

Alege orice.



Bună C.
Aici eu, A. Ştiu că ţi se va părea ciudat că îţi scriu. Nu prea mai vreau să îmi deschid aşa sufletul. Am multe de pierdut din cauza asta şi mi-am dat seama destul de târziu de acest lucru.

Nu ştiu cum sau de ce, dar te-am ales pe tine. Aveam, poate, mai multe drumuri şi mai multe cărări, iar eu am ales-o pe cea mai dificilă şi întortocheată. De ce? Nu era oare mai uşor să te las să pleci şi să îmi găsesc un drum uşor de parcurs? Regret alegerea făcută? Nu.

E ceva în mine care nu vrea să îţi dea drumul, ceva care mă leagă de tine precum o ancoră de un vas. Îmi faci bine? Îmi faci rău? Nu ştiu. E atât de stupid că nu îmi pot răspunde la întrebările astea. Ar fi fost mai uşor să ştiu adevărul şi să îţi cunosc părerea. Mi-ai spus să te las în pace, te-am lăsat (nu mi-a fost uşor) iar acum îmi trimiţi din nou scrisori. Asta cum mai vine? Mă vrei alături de tine sau nu mă vrei? Căci dacă mă vrei doar ca amică ţi-o spun drept că nu o pot face. Nu pot să stau să te aud cum vorbeşti despre alta, cum o săruţi pe ea de faţă de mine sau mai ştiu eu ce. Îmi va ajunge să ştiu că eşti sănătos şi fericit. Asta o pot afla şi de alţii.


Fă ceva, dar te rog, nu mă mai amăgi. Sunt fraieră şi îndrăgostită, nu profita de lucrul acesta. Mai am multe de învăţat şi o voi face pe parcurs şi cu timpul, pentru că timpul va fi singurul care mă va aduce pe linia de plutire.

Sunt pierdută. Mai pierdută ca niciodată. Nu mă regăsesc şi nu am ce să fac cu asta.
Sunt singură. Mai singură ca niciodată, deşi E. e lângă mine.

Sunt tânără. Mai tânără ca niciodată. Deci voi profita de faptul ăsta, poate de una singură.

Vreau să te hotărăşti, orice ar însemna asta. Nu mai pot sta aşa. S-au vărsat lacrimi multe şi sărate aşa că aş dori să ştiu dacă se vor mai vărsa şi în continuare. Măcar să îmi pregătesc sulul de serveţele din timp.

 Alege orice, numai alege. Spune-mi: "Proasto, da, vreau să fii cu mine sau nu vreau să mai faci parte din viaţa mea!". E chiar aşa greu? Nu încerca să mă îndepărtezi, îţi spun că nu va merge pentru că am încercat eu cu tine şi rezultatul a fost un dor mai aprins decât înainte.

Ne leagă ceva, dar nu ştiu ce. Alege dacă vrei să tai nodul ăsta şi să laşi toata sfoara în spate sau să treci peste el şi să continui. Au fost multe şi asta vezi atunci când te uiţi pe sfoară că un nod e mai gros, altul mai subţire.

Gândeşte-te ce e în inima mea şi cum arată defapt această comoară, dăruită cândva ţie.

Te sărut, A.

vineri, martie 2

În gândul meu.



Mă gândesc la tine mereu. Mi-e frică că aşa cum ai plecat de atâtea ori, o vei face şi acum când eşti pe cale să te întorci după mult timp de melancolie şi dor. Atunci când vii, sufletul meu vibrează. Aduci bucurie şi parfum, lumină şi speranţă, credinţă şi iubire. Te aştept mereu şi întotdeauna o voi face. Eşti parte din mine şi din ceea ce sunt, eşti o uşă deschisă spre orizonturi necunoscute.

Azi am stat. Am stat, m-am văzut cu lumea, am râs şi am vorbit de parcă mi s-ar fi întâmplat ceva foarte interesant. Toţi curioşi, că aşa e lumea, te descoase când ştie că te chinui să îţi coşi operaţia pe cord deschis prin care tocmai ai trecut "Şi ce te face să fii aşa de fericită?" "Vai! Dar radiezi mon petit!" "Îţi stă bine părul..parcă te-ai şi vopsit?" Şi când crezi că ai auzit destule, n-ai nici cea mai mică idee că ceea ce ţi-a ajuns pe la urechi a fost doar începutul. Multora le pasă doar când greşeşti sau când treci prin ceva atât de tragic încât pot povesti şi altcuiva râzând de gafele sau dramele tale.

De ce să îţi pese ţie ce vrea şi ce crede lumea? Numai inima ta şi cu tine ştiţi ce vreţi şi ce vă doriţi.

Motivul pentru care sunt aşa, eşti tu. Atât de vie şi colorată, încât sufletul mi se umple de mireasma florilor pe care le aduci.

Bună seara, iubito! Bine ai venit şi să sperăm că nu vei pleca prea curând, pentru că, dragă Primăvară, te aşteptăm mult şi te preţuim prea puţin atunci când vii.
A.

"Primăvara este pentru suflet un surâs al infinitului!"


Ţie ce anotimp îţi place şi de ce?