expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

miercuri, decembrie 29

Tu si restul.


Tu, care ti-ai pus cel mai mult amprenta pe mine, desi nu ti-am cerut.
Tu, care ai adaugat fara sa-ti dai seama, atatea amintiri in mine.
Tu, care chiar daca as vrea sa zic ca n-ai fi existat, stiu ca ai facut-o.
Tu, care odata cu tine, m-ai schimbat.
Tu, cu care, am imbatranit fara sa-mi dau seama.
Tu, care stii ca vei ramane vesnic in mine ca ceva inedit.
Tu, care mi-ai adus cei mai frumosi oameni in viata mea.
Tu, care ai facut atatea schimbari cu mine.
Tu, care m-ai facut sa rad, sa plang, sa iubesc.
Tu, care mi-ai rapit prietenii, dar mi-ai dat in schimb altii noi.
Tu, care..
Tu, care mai ai putin si pleci, te rog, mai ramai. Alunga-mi amintirile urate aduse si inlocuieste-le cu cele frumoase oferite tot de tine.
Tu, 2010, nu pleca. Mi-ai adus atatea incat am realizat ca am doua trecuturi:

Tu: 2010
Si restul anilor.

sâmbătă, decembrie 25

Dureros.


Dureros...cum totul se darama incet si fara oprire. Te distruge cu fiecare speranta desarta care ti-o construieste in suflet, iti mananca inima pe dinauntru.

Speranta, dorinta, orgoliul, incapatanarea, egoismul si indiferenta m-au adus aici. Si le blestem pe toate in fiecare minut.

Am ajuns sa nu ma mai recunosc. Sa fiu demoralizata si vulnerabila. Ma vreau inapoi. Imi vreau taria de caracter si gandirea rationala inapoi. Nu ma plac, nu ma doresc, nu visez la mine asa cum sunt azi. M-ati schimbat, m-a schimbat liceul. Si acum vine intrebarea: in bine sau in rau?

In rau. Din ce in ce mai rau. Ajung sa intru in furtuni din care ori nu pot sa ies, ori o fac cu greu si am de suferit dupa.

Si toate astea pentru ca am alungat bunatatea si fericirea. Ce s-a intamplat cu mine?
Ce am ajuns? Cum am putut sa ma las sa devin ceea ce sunt azi?

Te urasc indiferenta, te urasc egoism, te urasc orgoliu. Urasc tot ce mi-ati facut.

Si am cerut prea mult? Am cerut doar sa fiu inteleasa de voi, idiotilor! M-ati facut sa devin ceea ce sunt fara sa va dati seama. M-ati facut sa ajung sa ma distrug si sa-mi fac rau singura doar ca sa uit de restul problemelor. Si nu vreau sa cred ca incep sa nutresc sentimente de ura pentru ca nu o fac.

Nu mai am idee cine sunt. Stiu doar cine am fost si ma vreau inapoi. MA CER inapoi.

Inspir. Expir. Si sufletul ma doare. E ranit cum nu cred ca a mai fost. Din cauza voastra.

Nu cer mult. Cer intelegere. Cer sa fiu vazuta asa cum sunt, sau cum am fost...

Dorinta ma face sa fiu asa. Sa ma gandesc la mai bine, sa imi doresc mai mult de atat. Egoismul imi cere sa o fac. Orgoliul nu ma lasa, iar incapatanarea se opune tuturor.

Dureros...cum am ajuns sa ma urasc pe mine insami. Din cauza mea, dar mai mult, din cauza voastra.

Mi-am dorit prea multe.


Le-am dorit tuturor un Craciun frumos, special, perfect si am uitat sa cer dreptul de a-l avea si eu.

Am uitat sa ma gandesc ca si eu as putea sa merit un Craciun ca toti ceilalti.

Si-au dorit multi pentru mine sa am un Craciun fericit si in ciuda rugamintilor lor, nu am avut. Poate nu si-au dorit indeajuns de mult sa se si indeplineasca.

De ce nu putea sa fie perfect? Inclin, totusi, in ciuda tuturor intamplate, sa cred ca perfectiunea exista si ca doar asteapta sa fie gasita. Ziceam aseara ca am gasit-o in el, dar azi nu mai pot baga mana in foc. "Sa nu bagi mana in foc nici pentru mata" mi-a zis odata cineva destul de destept incat sa ma faca sa-mi dau seama ca are dreptate.

Dar, mi-as dori din tot sufletul sa existe. Sa fie perfectiune acolo unde sunt lacrimi si suspine.

Mi-am dorit, am cerut, am sperat la prea multe si n-au putut sa se intample toate.

Sunt prea egoista si de aceea continui inca sa o fac.

"Trecutul e ceva de care trebuie sa ne aducem aminte cu zambetul pe buze. Nu-l cere inapoi. Spera doar la un viitor mai bun. "

marți, decembrie 21

Mesaj de Craciun.


"25.Decembrie...initial vroiam sa`ti dau un mesaj complicat, copiat de pe net. Dar esti mult prea special ca sa fac asta."
Inca astept acel Craciun cu tine care stiu ca nu va veni niciodata. Inca sper ca intr-o zi te voi revedea alaturi de mine.

Am incetat demult sa cred ca mi se vor indeplini dorintele A.

Si, totusi, ramai acea iubire pe care am trait-o intens timp de un an. Un an de zile care acum a fost sters cu buretele si a lasat in urma rani adanci.

A trecut o luna A., si eu nu stiu ce faci, nu stiu daca ti-e bine si nu stiu daca ai pe altcineva.

Mi-as dori sa ai, sa fi fericit si sa mimezi iubirea pe care ai trait-o cu mine, dar te-as uri din tot sufletul daca as stii ca ii soptesti si ei aceleasi vorbe pe care mi le spuneai mie, ca o tii de mana la fel de strans cum ma tineai si pe mine ca sa nu cad.

Si in final, am cazut in gol si inca continui sa o fac. Nu stiu cand voi inceta. N-am idee nici macar de la ce etaj am facut-o.

Esti fericit? Daca esti, atunci o sa fac tot posibilul sa fiu si eu.

Nu esti? Atunci iti voi imprumuta fericirea mea.

Cu o conditie. Imprumuta-mi pentru o zi inima ta. O singura zi o mai vreau si ti-o dau inapoi.
Am avut-o un an, am plans dupa ea o luna si acum, o mai vreau doar o zi, o singura zi.

Ma uit in jur, merg pe strada si vad oameni fericiti. Eu de ce nu sunt? Tu cum esti? Tu unde esti?
Oh. Am atatea intrebari A. si vreau sa aflu raspunsul lor fara sa ti le pun.

Stii...am incercat sa trec peste, sa te inlocuiesc cum inlocuiesti un frigider si n-a mers. Mi-am facut mai rau. Il comparam pe el cu tine si mereu ieseai tu invingator. Tu...ala care esti mai egoist ca toti, mai orgolios si mai incapatant. Tocmai pentru unul ca tine pastrez inca iubirea pura.

Mi-ai zis ca a fost dragoste de copii, dar in ciuda acestui fapt tu ai tinut la mine. Ce dragoste de copii A. cand eu te iubesc de patru ani de zile?!

A., mi-e dor de tine, dar tu m-ai uitat.

Stii...am incercat sa traiesc fara tine. Si stii cum imi duc viata? Traiesc prin mine. Merg, mananc, vorbesc si ma culc.

Ai plecat si odata cu tine a plecat si cheful meu de a trai, de a rade si de a spune "Il am pe el, voi trece peste tot".


Iti doresc cel mai frumos, mai special, mai superb si mai fericit Craciun alaturi de toti cei la care tii. As vrea sa pot acelasi lucru. Sa ii strang pe toti cei la care tin impreuna, dar stiu ca e imposibil.
Asa ca ma rezum la un sincer te iubesc, sentiment care din partea mea, nu va inceta niciodata.

sâmbătă, decembrie 18

Mult si prost.


A ramas singura sarbatorile astea. A incercat sa iubeasca mult si prost, iar rezultatul sta chiar in fata ei. Un pachet gol de tigari, fumat in mai putin de doua ore si o sticla de vin pe terminate.

Isi aminteste vag de D. Stie doar ca a facut o data dragoste la el, dar era prea beata ca sa-si mai aminteasca altceva.

Prin fata ochilor ii trece repede imaginea lui M. Nici pe el nu l-a iubit. Ii e scarba cand ii spunea ca il iubeste si ii e si mai scarba ca de fiecare data cand o facea sunase fals. M. ii zisese "stii, daca nu ma iubesti nu trebuie sa ma minti". A doua zi il parasise. Stiuse ca avea dreptate.

Apoi un anume A., nu ii mai stia decat numele, un R. mai tanar ca ea, o mica escapada de o saptamana. Pustiul incepuse sa tina la ea, dar ei nu ii pasa.

Singurul lucru pe care il vroia era sa-si astupe ranile provocate de cel mai nenorocit dintre toti, de C. C-ul idiotul, C-ul tampitul. Oh. Ce-l iubea. Inca il vroia in patul ei pe C. Auzise ca are o iubita noua placuta de mai toata lumea. Scuipa. Sa o ia dracu pe masa. Niciodata n-a placut-o. Scuipa din nou. Sa o ia dracu si pe sorsa. Nici aia n-a placut-o. Nici mai nimeni. Tipa la mine in timp ce-mi zicea toate astea. Era scarbita de toti. Ii spusesem "A. Ia-o mai usor cu tigarile si bautura si scoate-l odata pe C. din viata ta". Se enerva si mai rau "Vrei sa te dau dracu si pe tine? Imi esti prietena. Asculta-ma si taci." si daca nu as fi tinut atat la ea, as fi plecat demult si as fi lasat-o acolo singura si inecata in bautura. Dar, stia pana si ea ca nu o voi face. Asa ca o ascultam.

Imi povestea cat l-a iubit pe C., cum s-au intalnit intamplator pe strada intr-o zi de vara, cum facusera prima data dragoste, cum isi sopteau vorbe dulci la ureche [acum i se pareau dezgustatoare, fara el, orice lucru trait devenise alb-negru] si cum el a plecat de langa ea brusc intr-o zi.

Nu mai termina de povestit. De multe ori nici macar nu era clara, ideile i se suprapuneau fara sa-si dea seama. Vorbea de C. de parca ar fi fost un zeu. Un zeu care o ranise prea mult ca sa-si dea seama. Avea o sclipire in ochi de fiecare data cand ii pronunta numele "Si odata m-a dus la un restaurant. Super scump. Nici nu puteam sa mananc. Ma crezi? Ma uitam la el si ma hraneam numaidecat cu privirea lui. Ma sorbea. Prima data cand m-a atins am luat foc. Imi ardea tot corpul. As fi fost a lui acolo. Nu-mi pasa de restul. Il doream E, il doream. Pricepi?" si o aprobam in tacere. Dadeam din cap si ma gandeam "Doamne. Asta chiar il iubeste".

Dar, oricat l-ar fi iubit, el nu s-a intors si ea continua sa il iubeasca. C. ramasese C.

A. il iubise mult si aici se termina tot. Ea inca spera ca el se va intoarce si nu dorea sa admita ca a fost doar una dintre multele lui amante.

Asadar, la fel cum facuse si ea cu restul, asa facuse si C. Iubise mult si prost si lasase inimi frante, zdrobite si inconjurate de iubirea ce nu le-a purtat-o niciodata.


"Sa fi fost iubire adevarata? Sa fi fost dragoste nemeritata, uitata, stearsa?"
Doar el stia.

joi, decembrie 16

A innebunit?


Foarte putin si va simti cu adevarat ca este anul ei.
Inca putin si o sa isi ia telecomanda imaginara si va pune pauza pe momentul ala care va fi cu siguranta momentul ei.
Nu stie cum, dar are acel suras mereu in coltul gurii.
Nu stie cum, dar inima ii bate de trei ori mai repede ca deobicei.
Nu stie cum, dar ar lua pana si ghiveciul cu flori de pe birou in brate.
A impodobit bradul de ceva timp si totusi in fiecare zi mai muta cate un glob si zice ca locul lui nu e acolo.
Mananca mai putin, zambeste mai mult.
Doarme putin si nu vrea sa o arate.
Isi pune colinde ziua si incepe sa cante prin casa fara sa-i pese.
Isi consuma toata mesajele inainte de termen doar cu el. Pentru restul, ea nu are mesaje.
Cand il vede nu vrea decat sa fie cu el. Nu-i pasa de ceilalti si nici macar nu o intereseaza ce zic si nici ce gandesc.
Iar isi musca buzele. [gest pe care il face din ce in ce mai des]
Bea mult ceai. Cu fructe din alea care amintesc de Craciun.
Are unghiile rosii.
Asteapta vacanta.
Canta oricand, oriunde.
Rade mereu.


A innebunit?
Nu. Doar iubeste.

luni, decembrie 13

E acolo.


Afara...frig si ceata. Se apropie de geam. Si-ar dori sa ninga si sa vada cum totul se transforma in alb. Ar fi o schimbare.

Inauntru...cald. Inima bate incontinuu fara ca macar sa ii pese ce se intampla. Si-ar dori sa nu se mai opreasca niciodata. Deja s-a produs o schimbare pe care pana si ea o simte.

I se plimba prin cap o mie de idei si nu apuca sa prinda niciuna. Parca nici nu ar exista. Parca i-ar trai doar inima. Mai pune odata mana. Vrea sa fie sigura ca e la locul ei. Rasufla linistita. Inima lui chiar e la ea. Repeta din nou gestul. Daca nu ar fi asa de frig pe balcon chiar si-ar tine mana neincetat langa inima sa fie sigura ca nu o sa mai fuga niciodata.

Isi lipeste nasul de geam. Trage cat de mult aer poate si se gandeste intruna "hai odata zapada afurisita".

Mai sta 5 minute si degeaba. Nu o sa ninga. E putin dezamagita, dar isi pune iar mana in dreptul inimii. E inca acolo. Asta e tot ce conteaza.




joi, decembrie 9

El...a ramas singur. Ea...iubeste.


Mihai, tipul care acum ceva timp o parasise pe Ania, tipa care vroia sa se omoare, s-a trezit. O doreste mai mult decat pe Paris Hilton, febletea lui din tinerete, amanta lui careia ii zicea orice, fantasma lui pe care o vedea doar in ziare. Acum, Ania a devenit Paris Hilton a lui. O vrea cu tot ce are el mai bun pe lumea asta, defapt nu prea are nimic. E prost si o stie. Si-ar baga picioarele in tot ce a facut. Atunci, a aflat si el ziua urmatoare de la Andrei ca a fost atat de beat incat nu a recunoscut-o. Si s-a facut singur idiot stiind ca va regreta. Acum chiar ar avea nevoie de doua perechi de pumni sa se bata singur. Poate ii da Andrei. Nici macar nu-l condamna pe Andrei. Se vede ca o iubeste pe Ania, se vede ca O MERITA. Si stie sigur: el nu a facut-o. Isi blesteama zilele in care o insela, statea beat sau o facea in toate felurile doar ca asa ii venea. Nu mai suporta nici masinile care se aud afara. Ce au toti de sunt impotriva lui? De ce a facut ce a facut? De ce a fost mai mult beat decat treaz anul asta? De ce nu a vazut ce fata e Ania? De prost. Are nervi. Da cu pumnul in birou. I-ar omori pe amandoi ca sunt fericiti. Defapt, e idiot. El ii blesteama acum pe toti care sunt pe fericiti. De ce? Pentru ca el nu e si nici nu va fi. Isi ia haina pe el si iese afara. Trebuie sa fumeze.

Ania, tipa care acum ceva timp fusese parasita de Mihai, tipul beat, iubea. Iubea din nou. Sau poate pana acum nici macar nu o facuse. Nu stia cum Andrei o facuse sa-l iubeasca. Se iubeau mult, si erau fericiti. Stia ca Mihai era gelos, dar nu ii pasa. Nici macar nu-i mai placea sa-i auda numele. O dezgusta amintirea lui si lunile in care o facea in toate felurile pentru ca era prea beat. Respira. Chiar nu mai vrea sa-si aminteasca de el. Se ridica dupa scaun si se duce la usa. I se pare ca a batut cineva...

luni, decembrie 6

Fa-ti curaj. Eu nu pot.

Vino inapoi in patul meu. Vino sa ne iubim in cearsafurile albe in care ma rasfatai odata. Intoarce-te la mine. Nu ma lasa singura. Odata si odata voi pica si nu vei mai fi niciodata langa mine sa ma prinzi.

Cat o sa mai rezist asa? Cat o sa mai adorm gandindu-ma ca era mai bine daca erai langa mine?

Fa-ti curaj si intoarce-te. Eu nu pot sa te aduc inapoi. Nu am taria necesara.

Nu ma respinge. Nu ma indeparta. Nu o sa pot sa stau departe de tine. Sunt ca o mare care spumega neincetat si care isi loveste necontenit valurile sperand ca se va calma.

Iubirea mea, te iubesc. Si esti departe.

Intoarce-te la mine si da-mi adierea de care am nevoie. Impinge-ma la suprafata si scoate-ma din furtuna asta care nu se mai termina.

Fa-ti curaj. Fa-o. Tot ce pot sa fac eu e sa te iubesc.



Scoate-ma de aici. Destul am zacut. Destul am stagnat. Destul am asteptat.