Mai plătesc?

Mă chinui să-mi dau seama ce vrei de la mine şi de ce mă faci să sufăr. Că până la urmă ştiu şi eu că toate au un preţ. Vina mea că am trăit cu sentimentul cum că l-aş fi achitat pe al meu.

Către tine C.

Mă întreb dacă te vei întoarce vreodată. Dacă te gândeşti măcar o clipă la mine. Dacă îţi e dor de mine. Şi îmi răspund la toate cu NU. Nu, nu se întoarce. Nu, nu se gândeşte la mine. Nu, nu îi e dor.

Asta e către tine C., căci sunt sigură că am înnebunit aşteptând să te întorci.

Cu ce oare ai putut tu să mă infectezi şi nu au putut alţii? Ce ai impregnat în mine de nu poate fi scos? Durere, trădare, dezamăgire.

Sunt egoistă nenorocitule şi încă mai atârn de speranţa că eşti al meu. Da de unde! Când eu mă trezesc mereu singură în pat sau cu un dobitoc pe care l-am folosit doar pentru o seară.

Şi nu, nu sunt obsedată. Faptul că beau şi fumez îmi face de zece ori mai puţin rău decât îmi face amintirea ta.

Mi-am jurat că sunt ultimele gânduri aruncate către tine C. şi, sper din tot sufletul să fie.

Azi iubesc.

Azi, printe multele picături de ploaie care au căzut, am fost şi eu.

Azi am prins tot cerul în palme şi am pretins că a fost făcut doar pentru mine.

Azi zâmbesc şi îmi spun că nu te merit, dar mulţumesc totodată că te-am primit.

Azi, deşi îmi pare rău, sunt recunoscătoare.

Azi, recunosc că mi-a fost atât de teamă să las pe cineva să mă iubească aşa cum sunt, încât m-am speriat.

Azi, am tăiat mulţi. Din 10, am lăsat 5, ca să ajung apoi la 3.

Azi, nu pot scrie mai mult.

Azi, cuvintele chiar nu îşi mai au rostul.

Azi iubesc, şi te iubesc pe tine. Deci nu mai am nevoie de nimic altceva.

Ce am făcut?

Ohh C. aseară te-am ucis. Te-am ucis fără scrupule. Erai chiar acolo, acolo pe marginea patului. Şi mă priveai. Îţi frecai mâinile neîncetat şi doreai cu ardoare să îmi vorbeşti.

Îmi ziceai că îţi pare rău, că nu poţi să mă uiţi, că mereu te gândeşti la mine şi la privirea mea. Mă cerşeai cu atât de multă speranţă înapoi că nu am putut să te refuz. "O seară, doar o seară A. şi apoi îl laşi să plece" şi ne-am reunit. Ne-am regăsit ca două păsări călătoare care se întorc acasă.

Îmi şopteai că mă iubeşti, că nu mai puteai de dorul meu şi plângeam. Atât de mult aşteptasem toate astea încât credeam că visez.

Palma ta îmi mângâia încet fiecare parte a corpului. Tresăream. Aceasta era atingerea după care cerşisem atât de mult timp. Buzele tale, se lipeau de gât, trasand delicat urme ale iubirii cu dinţii, şi atacau in final cu colţii, într-un mod brutal, dar firav. Trupul meu se lipea de al tău, ohh C.

Câtă pasiune în fiecare atingere, câtă emoţie în fiecare răsuflare lăsată pe pielea mea.

Mâinile mele se jucau întruna cu părul tău în timp ce pulsul cobora până în picioare şi urca la loc, în cap.

Iar eu C., printre multele picături care mi se prelingeau încontinuu îţi şopteam că te iubesc. Îmi răspundeai, îmi repetai întruna "Ohh A. ce dor mi-a fost de tine. Ohh, A. cât te iubesc" şi atunci, în următoarea secundă am simţit că tonul tău e fals. Că mă minţi şi că venisei la mine doar pentru că cealaltă te părăsise. M-am ridicat, mi-am aruncat în grabă cămaşa pe mine şi am fugit spre bucătărie. Am luat primul cuţit pe care l-am găsit. Mare, ascuţit îndeajuns încât să te poată ucidă. M-am întors în dormitor şi l-am înfipt în lucrul care mi-a făcut cel mai mult rău, în inima ta. Trebuia să opresc răul de la rădăcină, iar tu te zvârcoleai ca un peşte pe uscat. Ţipai şi îmi ziceai "De ce A., de ce?!" şi eu te priveam. Păreai atât de neajutorat dragul meu, atât de lipsit de orice că nu am putut să vin la tine. Ce făcusem C.?

Am început să râd. Sadic, isteric, dar plângând în acelaşi mod. De ce? Pentru că ştiam că se terminase totul.

Şi atunci m-am trezit.

Aştept C., aştept.

Am minţit. Te vreau înapoi. Nu pot înceta să nu te cer. Ştii ce e luni nu? O altă zi în care mă voi duce la geam şi îmi voi aminti de tine.

Aştept C., aştept.

Aştept schimbări în viaţa asta dublă pe care o duc. Dimineaţa sunt bine, mă trezesc, fumez, citesc, beau o cafea, sau poate două, uneori şi trei, dar nu contează şi fac orice altceva să nu mă gândesc la tine. O sun pe E., mă ascultă de luni de zile cum îi vorbesc de tine. Cred că a ajuns să ştie şi cu ce şampon te speli. Apoi vine seara şi uit de tot. Uit cine am fost de dimineaţă. Îmi trag lângă mine viciile şi încep să le fumez. Pe tine nu pot. Tu eşti un drog de care nu am parte. Şi băutura cu care încerc să o las mai moale pentru că vreau să ştiu ce fac serile şi cu cine fac.

Am avut parte de mulţi şi au fost atât de falşi că nu te-au acoperit nici pe jumate. Puţin îţi pasă că din cauza ta, am ajuns să cred că sunt nebună. Că am trăit prea intens şi acum înapoiez în chinuri totul.

E. zice să trec peste, conştiinţa mea idioată mă bântuie mai rău ca ea din păcate. Pentru că e mai sinceră decât E. şi îmi spune adevărul pe care nu vreau să-l aud.

Aşteptarea a luat şfârşit? Pe dracu C. că nu încetează să se termine. Uită-te şi tu. Sunt zile, săptămâni, luni de zile de când aştept ceva. Poate nici măcar nu te aştept pe tine. Poate îl aştept pe altu, doar că pe el nu-l cunosc momentan.

De ce doar eu am nevoie de tine şi tu nu? Tu cum ai trecut peste? N-am trăit amândoi aceeaşi poveste sau am visat? Baliverne C. şi o grămadă de cuvinte îndesate în geamantane de foi de care nu o să ai parte niciodată.

S-a mai dus o noapte. Şi am scris. Şi am aşteptat.

Aştept multe C., dar nu cred că te aştept pe tine. Aştept altceva. Probabil ziua în care o să te dau dracu şi o să te scuip în faţă. Şi o să vezi că o să vină cândva. Îţi spune nebuna.

De ajuns.

Aruncă sictirită revista Elle pe măsuţa din faţa ei. Nu a găsit absolut nimic interesant în ea. Trage un fum cu atâta scârbă încât se gândeşte să se lase de fumat. Nici măcar ţigara nu îi mai place. Gustul îi rămâne acru, ştearpăd în gură. Ar scuipa, dar o vede lumea şi zice că nu are cei 7 ani de acasă, iar ea ştie sigur că îi are.

Ridică privirea. La masa din dreapta doi puşti care se chinuie de juma de oră să bea o bere. În stânga o babetă dichisită (nu ştie ce Dumnezeu caută asta într-o cafenea) care îşi povesteşte viaţa la telefon de când a venit ea aici. În faţă chelnerul care examinează atent clienţii ca să vadă cine ce şpagă îi dă. Nu o să-i lase nimic. Prea are ochii ăia de vulpe şi oricum i-a adus cafeaua aproape rece. A băut-o în primele cinci minute şi ar mai cere una doar să îşi şteargă dracului gustul ăsta din gură lăsat de ţigară. Pfoai cât de proastă poate să fie.

Crezi tu A. că îţi va şterge o cafea gustul lăsat de iubirea lui? Stinge nervoasă ţigara. Se atacă, se răneşte cu propria fiinţă. E infectată de gustul ăsta până în călcâie şi ea nu poate să-l alunge. Nici nu ştie de când nu a mai pus capul pe pernă şi a numărat norişori. E inundată de el, de tâmpenia de poveste pe care se pretinde că au trăit-o amândoi, împreună, două inimi în alta.

Ce prostii, ce baliverne, ce piese fără spectator. La ce circ jalnic a asistat. Ce proastă ai fost A., să crezi că te iubeşte. Ce secrete i-ai spus doar lui şi acum regreţi? Regreţi A.? Îţi vine să te duci să îl omori? L-ai vrea spânzurat? L-ar vrea pe dracu. Îsi pune întrebări peste întrebări, îşi înfige ca o nebună cuţitul şi mai adânc în rană să simtă mai bine durerea. Dacă e durere, să fie durere. Să o simtă, să simtă că ţâşneşte sânge, să vadă bătălii. Ce bătălii A.? Între cine? Între tine şi prostie? Ai fost fraieră A., te-ai îndrăgostit. Parcă ziceai că tu nu o să iubeşti. L-ai crezut A. şi tu ziceai că n-ai incredere decât în tine. L-ai iertat A., şi nici măcar pe mine nu mă ierţi Ce ai devenit iubita mea, ce ţi-a făcut? Te-a rănit? Te-a părăsit? Te-a lăsat să suferi? Şi îi faci pe plac? Îl satisfaci suferind? Îl mai ierti? Destul!

- - - O cafea dublă vă rog. Şi dacă se poate să o aduceţi mai repede.

- - - Imediat domnişoară.

Fraierul ăsta i-a făcut cu ochiul. Păcat. Tot nu îi dă nimic. Şi-ar da doar ei două perechi de pumni. De ce dracu îşi face rău singură? De ce nu vrea să treacă odată peste? Ce Dumnezeu a avut el în plus faţă de ceilalţi? Câte întrebări A., şi nu vrei să-ţi răspund la ele. Câte jigniri îmi adresezi tu mie şi eu tot sunt aici cu tine.

- - - Mulţumesc frumos.

- - - Cu multă plăcere domnişoară. Mai pot să vă ajut cu ceva?

- - - Nimic, mulţumesc.

Trage cafeaua spre ea într-un mod animalic. Moare de sete. Sete de viaţă, de dragoste, de el. Ahh cum l-ar vrea acum lângă ea. Cum ar fi a lui în cafeneaua asta jegoasă din centru.

Ca să plece din nou A.? Firar. Ca să îţi mai adauge o amintire? Asta vrei? Ca să vină mâine aici cu alta? Mai taci.

Aprinde încă o ţigară. A 15-a pe ziua de azi. Doamne. Chiar o să se lase. Ar borî de ar ştii că se eliberează. E atât de sătulă de suferinţa asta idioată, de dorinţa stupidă de el, de dragoste. Chiar l-ai iubit aşa-i A.? Chiar îl vrei A.? Termină ţigara. Aprinde alta. 16..şi ei tot sila îi e.

Îşi ia revista, stinge ţigara abia începută, plăteşte, niciun leu în plus că oricum e mare nota. Vede cum chelnerul o înjură din priviri, îl înjură ea şi cu vorbe, oricum nu o să mai vină aici. Ţipă la babă să mai închidă telefonul ăla, îi salută pe puşti şi le urează succes că prea se chinuie, aude din spate un “Nebunooo!” şi pleacă.

Ea şi cu mine, cea pe care o urăşte mai mult ca pe el pentru că sunt mereu sinceră şi care îi face zile amare, conştiinţa ei.

Plecăm?

Într-o lume care nu mai ştie să iubească nu mai e loc de noi. În lumea asta, care parcă înnebuneşte odată cu mine, ne trăim reciproc, povestea. De ce nu în altă parte? De ce nu ne luăm o stea? De ce nu un tărâm?

S-au dus departe poveştile cu prinţi şi prinţese, dar am rămas încă fraiera care crede în ele. Motivul? Nimeni nu mi-a zis că nu am voie să o fac.

Şi pe zi ce trece, aştept să îmi înmâneze altcineva altă lume şi să-mi spună "fă-o mai bună decât pe asta." Când vii tu, necunoscut, şi îmi dai aşa ceva?

Sau nu. Nu am răbdare să te aştept, deşi unii aşteaptă pentru ceva o veşnicie. Mai bine plecăm noi de aici şi mergem undeva unde e totul bine.

Ideea de noi doi şi un loc îmi aduce instant surâsul într-un colţ de gură. O să fie odată şi aşa nu?

Prinţul e aici, cal găsim peste tot. De învăţat, învăţăm şi să îl călărim. Mai avem nevoie de tărâm.

Deci, ce zici, plecăm să-l căutăm?