Îţi mint oglinda, te mint, te minţi.

Te mint frumos că eşti fericită alături de el. Privirea ta sigură nu mă face să par mai puţin credulă. Părul blond lăsat să cadă, dezordanat şi nepieptănat îţi conturează faţa ridicol de perfectă. Iar eu te mint. Te mint frumos că l-ai uitat pe idiot. Ai ochii obosiţi cu cearcăne mari şi vizibile. Prea multe nopţi de amăgire şi aşteptare? Parcă erai fericită şi radiai alături de un necunoscut apărut brusc în viaţa ta. Nu o să te ţină mult. O să fugi şi de el cum ai fugit şi de restul. Fugi de toţi ca să alergi după unul.

Te mint că se întoarce. La naiba. Ştim amândouă că a plecat demult şi dus a fost. Când treci mai departe? Nu îţi ajunge cât ai plâns? Rămâi cu ăsta cu care eşti. Măcar pari fericită.

Te mint că încă te iubeşte. Drăcii. N-ai fost decât o „ALTA”.

- Oh. Ce dracu? Îmi mint oglinda, te mint, mă mint.

...

- Alo?

- Da păpuşă.

- Dormi?

- Nicidecum. Mă gândeam la tine. De ce eşti trează la o oră ca asta?

- Vreau să nu ne mai vedem pentru o vreme. Ce zici?

- Dar..eu..eu..am început să..să te iu..

- Adio L. Îmi pare rău..

- Păpuşă, dar...

Măcar să nu-l mai mint şi pe el.

A.

Chiar era ea?

ANUNŢ IMPORTANT!

A. a fost zărită zilele trecute cu un tânăr pe cât se poate de prezentabil. Radia.

Chiar era ea? Gata? S-a terminat cu C.?

Să-ţi spun ce e dragostea.

“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.” (Marile speranţe) Charles Dickens

Aş putea avea tot.

Aş putea avea ce mi-aş dori. Aş putea avea ce nu ai tu. Aş putea avea tot.

Dar, ce păcat, căci eu te vreau doar pe tine, iar pe tine nu te am.

A.

Deciziile mele, regretele mele.

De-aş putea, aş da timpul înapoi şi aş trece în tabăra cealaltă unde toţi ascultă de toţi. Aşa, nu păţesc nimic şi nu ajung să se resemneze, doar că eu nu pot, şi, din păcate, eu nu sunt toţi.

Îmi regret părţi ale trecutului, regret faptul că uneori nu pot exprima ceea ce gândesc şi aleg tăcerea, regret că am decis eu pentru mine, şi am decis greşit. Regret pentru că ştiu că ar fi putut fi altfel.

Dar, deşi regret, nu pot schimba nimic, căci trecutul e trecut, tăcerea e tăcere, greşelile sunt greşeli, iar altfel nu înseamnă neeapărat mai bine. Altfel înseamnă altfel.

Sunt bine. Mă resemnez cu ideea că am greşit şi că trebuie să îmi asum toate astea. Greu, dificil şi cel mai rău, e că doare.

De ai fi ştiut şi tu să alegi binele pentru tine, cum ştii să o faci pentru alţii. De ai fi ştiut să te asculţi..

Concluzia?

Deciziile mele, regretele mele.

Atât.

Nici A. Nici C. Eu.