expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

luni, iunie 28

Ploaia.

Şi plouă. Ploaia mereu îmi aduce un sentiment de melancolie. Şi nu melancolie din aia profundă, una banală. Nu mă trimite cu gândul la o iubire sau ceva de genul, pur şi simplu mă calmează. Îmi linişteşte sufletul, îmi răcoreşte trupul, îmi alungă gândurile. Picăturile acelea mărunte arată ce se întâmplă în mine, cum e mintea mea în ziua respectivă. Şi când fulgeră nu înseamnă că sunt furioasă, înseamnă că mi-a venit o idee, şi când tună nu înseamnă că îmi bubuie capul, înseamnă că vreau să afle toţi că exist. Iubesc ploaia, iubesc picăturile care se preling pe geamul meu. Iubesc să mă trezească cineva din amorţire şi să îmi zică "Băăi... mai sunt şi alte lucruri de făcut azi. Hai! Wake up."
Toate au un sens. Ploaia de azi mi-a zis că îmi trebuie un blog şi tocmai asta am făcut.Şi voi scrie tot ce pot, tot ce vreau, tot ce gândesc.