Nu te cunosc, îi spuse. Mi-eşti grozav de străin. Şi străinii mint. N-am mai avut timp de adevăruri care trebuiau dezvăluite. Ştii prea bine că timpul nu e nelimitat. Ai un suflet bun, pe care însă nu-l pot pricepe. Şi n-am să o fac vreodată. Am greşit, căci te-am iubit mai presus de mine. Mi-a plăcut să te iubesc, dar n-am putut niciodată să-mi spun concret de ce am făcut-o. A fost totul un mister. Şi cum ştii prea bine, orice mister dispare la un moment dat. Aşa cum am să o fac şi eu, asemenea lor. Lor despre care nu ţi-am cerut niciodată să îmi povesteşti, dar am sperat că o vei face cândva. N-ai înţeles că-s femeie. Şi femeile-s tare curioase. Oferă libertate, dar vor să ştie tot. Aşa suntem noi, nu mă poţi învinui numai pe mine. Alt material, alt suflet, altă gândire. Profunde. Parcă prea profunde, dacă îmi permiţi să adaug. Am vorbit destul, nu? După ceas, nu mă încadrez nici măcar în sfertul academic. Mă vor certa iar. N-ar fi prima dată. Mai am puţin de îndurat, ţi-o zic sincer şi trebuie să mă crezi. Nu uita însă că nu eşti obligat să o faci. Ţi-am spus şi la început, mi-eşti străin. Te pot minţi uşor. Nu mă cunoşti şi nu ai să o faci vreodată.
O zi bună şi revederea fie cu noi! încheie în grabă luându-şi cafeaua şi grăbind brusc pasul în direcţia opusă.
A.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Să fii sincer.