expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

vineri, septembrie 16

Eu am cedat din prima, el nu.

http://weheartit.com
Când am coborât din maşină în faţa mea se afla un restaurant grandios. Făcea partea dintr-un hotel înconjurat de lumini care mai de care mai orbitoare. Maşini de lux erau predate valeţilor, iar femei îmbrăcate în rochii extravagante ieşeau din ele. Aveau o privire pătrunzătoare, de parizience autentice, sigure şi pline de ele. Zâmbeau, dădeau mâna oricărui domn şi îşi scoteau din geantă slimurile.


- Fumezi chéri? M-a întrebat Christopher.
- Uneori..
- Deci fumezi..ce păcat chéri, ce păcat. O fată ca tine, care deţine aşa o frumuseţe angelică n-ar trebui niciodată să aibe vicii.
- Ce înţelegi dragul meu prin vicii?
- Permanenţe, ceva de care nu poti scăpa, dependenţă.

Era de modă veche şi Dumnezeule cât mă atrăgeau bărbaţii aceştia, care păreau nişte prinţi aduşi din Anglia.

- Poate vei vedea la noapte ce vicii am..

A dat din umeri, în semn de nepăsare şi m-am gândit că cine ştie, poate nu s-a prins.

Restaurantul era puţin prea pompos pentru mine. Mi-am dat seama de asta de cum am intrat. Am observat acolo oameni de "Viţă nobilă" cum obişnuia mama să le zică. Oameni care au ajuns acolo furând, care sunt într-o lume pe care dacă o părăsesc mâine, rămân singuri.

- De ce m-ai adus aici Chris? l-am întrebat foarte dezamăgită pentru că aş fi preferat să aleg eu locul.
- Vei vedea..
A trecut pe lângă toate mesele acelea pline de oameni falşi, bârfitori şi zgârciţi. I-a salutat doar din cap, dându-mi seama atunci că îi ştie pe toţi, dar că nu obişnuieşte să iasă cu ei..sau poate cine stie, poate obişnuia şi nu ştiam eu.

Am urcat apoi scările hotelului, m-a dus într-o camera mare, frumoasă şi cu un balcon superb. Am ieşit repede fiind fascinantă de frumuseţea nopţii şi am tras aer în piept. Simţeam fiecare stea cum emana căldură spre mine, vedeam regina nopţii sus, veghând balconul nostru. A venit lângă mine, m-a luat de mână şi am stat aşa amândoi tăcuţi, privind cerul, privind spre vise, spre viitor.
- Ştii chéri..te-am adus aici pentru că ştiam că tu nu eşti ca cei de jos. Nu am mai adus pe nimeni aici. Vroiam dacă se poate să îţi mărturisesc că încep să te..
- Nunu. Te rog. Nu spune. Nu spune. Nu vreau să aud. Mi-e frică de acele cuvinte..
- Încep să te plac cu adevărat chéri. Să te plac, nu să te iubesc. Iubirea ţi-am spus că o vom descoperi pe parcurs.
M-am simţit ca o proastă, nebună şi descreierată.

- Îmi pare rău..n-am ştiut.
- Ştiu chéri, nu-i nimic. Când îţi voi rosti cuvintele acelea, să fii sigură că voi dispune de nişte sentimente mari.

Am luat după cina, acolo la o măsuţă, cu muzică pe fundal. A vorbit în lung şi în lat, a recitat, a povestit. Eu tăceam, înghiţeam şi îl ascultam fascinată. După cină, ne-am pus în pat. Am început să ne sărutăm şi am vrut să merg mai departe, am început să îi deschei nasturii, iar el s-a ridicat brusc. S-a rezemat de pat, şi-a dres vocea, avea privirea în jos şi mi-a spus pe un ton calm:

- Eu nu pot să fac asta aici şi acum. Eşti specială Angelle. Nu te dărui fiecărui tip cu care ieşi câteva săptămâni. Poate a stat cu tine pentru că a vrut să îşi atingă scopul, să te şlefuiască. Dar eşti un diamant mult prea valoros să te oferi oricui crezi că vrea să te cumpere. Eşti mult prea preţioasă să fii atinsă de toţi. Eu nu cedez aşa uşor, din prima. Nu cu tine. Cu tine e altceva. Nici n-ai idee ce fată eşti şi cât de puţine mai sunt aşa cum eşti tu, specială. Păstrează ceea ce ai chéri, căci e scump. Unii ar da averi să aibe frumuseţea şi caracterul tău şi nu le obţin niciodată. Nu deveni o piatră ieftină, păstrează-te scumpă şi vor veni la tine numai cei ce-ţi ştiu preţul. Am minţit adineauri pe terasă. Întradevăr, vroiam să-ţi spun ceea ce simt de când ne vedem, ceea ce am simţit de când te-am văzut. Te iubesc Ange. Şi nu ştiu dacă şi tu mă iubeşti, nu cred, eşti prea mică. Dar eu chiar te iubesc. Nu e nevoie să-mi răspunzi, nu ţin neeapărat. Ţi-am spus doar ce am simţit şi crede-mă, totul e de aici (îmi ia mâna şi o pune pe pieptul lui, în dreptul inimii) din inimă. Totul. Iar dragoste vom face atunci când vom simţi, când vom fi pregătiţi, când va veni timpul.

Plângeam şi nu ştiu dacă plângeam de fericire sau de tristeţe. Era o amestecătură, un amalgâm de sentimente care se luptau în mine. Îmi spusese ceva ce nu auzisem niciodată, dar speram să îmi spună cineva într-o zi. Îmi spusese că mă iubeşte, iar pe mine, dintre toţi bărbaţii, nu mă iubise decât tata. M-am ridicat, m-am pus în faţa lui. Nu-mi mai păsa cum arătam, ştiam doar că tremur toată laolaltă cu inima. I-am luat mâna, am pus-o în dreptul inimii mele, m-am şters la ochi şi i-am spus:

- Vezi cum tremură? O simţi? Te iubeşte. Şi dacă ea te iubeşte, te iubesc şi eu.


"Oriunde te-ai afla, acolo sunt şi eu."
A.

(Amintiri)

16 comentarii:

  1. ce poveste frumoasa....va exista si o urmatoare parte ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Un suflet inocent..te referi la urmatoarea parte ca fiind vorba despre ei, sau urmatoarea parte despre intalnirea lor? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. drăguț!
    Gânduri demne de un suflet inocent, impresionabil.

    RăspundețiȘtergere
  4. este povestea ta? adica... e inspirata din real?

    RăspundețiȘtergere
  5. @Nymphetamine: nu este povestea mea toata, dar are parti, vorbe din real. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Lavinia: cum am zis, nu este reala in intregime, dar sunt samburi de adevar presarati printre randuri. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. este o poveste foarte sensibila si persoanjele sunt atat de frumos conturate in fiecare ipostaza!

    RăspundețiȘtergere
  8. ~Raluk: multumesc! Ma bucur ca iti place! <3

    ~Olesea: ce cometariu dragut! :d mersiii frumos!

    RăspundețiȘtergere
  9. cand am citit povestea mi-am dat seama kt d cruda este realitatea...cat de "urati"sunt oamenii in realitate si kt de"frumosi" sunt in povestea ta...dar pt cei care au trait astfel de momente si in realitate nu imi doresc dekt sa le fi apreciat pt k sunt rare...

    RăspundețiȘtergere
  10. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

Să fii sincer.