Am să-ţi dau drumul. Şi-ai să zbori. N-am să mă ating de aripile tale. Am să le tai numai pe ale mele. Aşa, nu te voi ajunge din urmă. Căci tu eşti Luceafăr, iar ale tale orizonturi îmi sunt chiar şi până acum necunoscute. Să zbori, dragule. Şi să nu te uiţi în spate. Să te înalţi glorios şi să mă laşi să cad agonizând în adâncuri. Să-ţi înalţi aripile departe, până unde poţi să atingi luna cu sărutările pe care obişnuiam să le primesc eu. Să-i spui soarelui că-l iubesc şi-l preţuiesc cel mai mult acum când a fugit. Să fugi şi tu cu el. Să cunoşti meleaguri pe care eu mi-am permis numai să le visez cu propria-mi minte. Să le povesteşti stelelor despre ele. Când va cădea una, voi fugi la ea şi-mi va spune şi mie povestea ta.
"Fugind de fericire de frică să n-o pierzi."
A.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Să fii sincer.