expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

sâmbătă, decembrie 18

Mult si prost.


A ramas singura sarbatorile astea. A incercat sa iubeasca mult si prost, iar rezultatul sta chiar in fata ei. Un pachet gol de tigari, fumat in mai putin de doua ore si o sticla de vin pe terminate.

Isi aminteste vag de D. Stie doar ca a facut o data dragoste la el, dar era prea beata ca sa-si mai aminteasca altceva.

Prin fata ochilor ii trece repede imaginea lui M. Nici pe el nu l-a iubit. Ii e scarba cand ii spunea ca il iubeste si ii e si mai scarba ca de fiecare data cand o facea sunase fals. M. ii zisese "stii, daca nu ma iubesti nu trebuie sa ma minti". A doua zi il parasise. Stiuse ca avea dreptate.

Apoi un anume A., nu ii mai stia decat numele, un R. mai tanar ca ea, o mica escapada de o saptamana. Pustiul incepuse sa tina la ea, dar ei nu ii pasa.

Singurul lucru pe care il vroia era sa-si astupe ranile provocate de cel mai nenorocit dintre toti, de C. C-ul idiotul, C-ul tampitul. Oh. Ce-l iubea. Inca il vroia in patul ei pe C. Auzise ca are o iubita noua placuta de mai toata lumea. Scuipa. Sa o ia dracu pe masa. Niciodata n-a placut-o. Scuipa din nou. Sa o ia dracu si pe sorsa. Nici aia n-a placut-o. Nici mai nimeni. Tipa la mine in timp ce-mi zicea toate astea. Era scarbita de toti. Ii spusesem "A. Ia-o mai usor cu tigarile si bautura si scoate-l odata pe C. din viata ta". Se enerva si mai rau "Vrei sa te dau dracu si pe tine? Imi esti prietena. Asculta-ma si taci." si daca nu as fi tinut atat la ea, as fi plecat demult si as fi lasat-o acolo singura si inecata in bautura. Dar, stia pana si ea ca nu o voi face. Asa ca o ascultam.

Imi povestea cat l-a iubit pe C., cum s-au intalnit intamplator pe strada intr-o zi de vara, cum facusera prima data dragoste, cum isi sopteau vorbe dulci la ureche [acum i se pareau dezgustatoare, fara el, orice lucru trait devenise alb-negru] si cum el a plecat de langa ea brusc intr-o zi.

Nu mai termina de povestit. De multe ori nici macar nu era clara, ideile i se suprapuneau fara sa-si dea seama. Vorbea de C. de parca ar fi fost un zeu. Un zeu care o ranise prea mult ca sa-si dea seama. Avea o sclipire in ochi de fiecare data cand ii pronunta numele "Si odata m-a dus la un restaurant. Super scump. Nici nu puteam sa mananc. Ma crezi? Ma uitam la el si ma hraneam numaidecat cu privirea lui. Ma sorbea. Prima data cand m-a atins am luat foc. Imi ardea tot corpul. As fi fost a lui acolo. Nu-mi pasa de restul. Il doream E, il doream. Pricepi?" si o aprobam in tacere. Dadeam din cap si ma gandeam "Doamne. Asta chiar il iubeste".

Dar, oricat l-ar fi iubit, el nu s-a intors si ea continua sa il iubeasca. C. ramasese C.

A. il iubise mult si aici se termina tot. Ea inca spera ca el se va intoarce si nu dorea sa admita ca a fost doar una dintre multele lui amante.

Asadar, la fel cum facuse si ea cu restul, asa facuse si C. Iubise mult si prost si lasase inimi frante, zdrobite si inconjurate de iubirea ce nu le-a purtat-o niciodata.


"Sa fi fost iubire adevarata? Sa fi fost dragoste nemeritata, uitata, stearsa?"
Doar el stia.

2 comentarii:

  1. e trist... Poate A, trebuia sa lupte pentru C. Sau, poate asa a fost sa fie.... Poate destinul, va face ca cei doi sa isi traiasca povestea...sau poate nu ... Depinde de hazard, zic eu...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai perfecta dreptate. Oricand va trebui sa luptam daca vrem sa primim ceea ce vrem nu?

    RăspundețiȘtergere

Să fii sincer.