expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

miercuri, august 28

Prin ochi străini.

   



    A iubit mereu marea. Îmi spunea că face dragoste cu ea în fiecare vară. A iubit-o aşa, din suflet. Se hrănea din zile cu soare pentru că iarna "o înfometa" amarnic. Era ciudat pentru că iubea în acelaşi timp şi ploaia. Simţea că se spală de păcate, mi-a mărturisit. De aia o admiram. Pentru că vedea şi trăia cu adevărat, spera neîncetat şi se bucura nemăsurabil. Plantase câte o parte din ea peste tot unde fusese crezând cu tărie că va ajunge cândva să vadă răsadurile. Doamne, dar în câte nu credea! O lume mai bună, o speranţă vie, un dans etern. Se născuse pentru a trăi şi când avea ocazia încerca să le proiecteze şi celorlalţi "lumea ei". Vedea schimbare acesteia în ea şi nu renunţase vreodată să o facă.



                                                                                       "Dacă aş vrea undeva acum ar fi la mare. Şi vara trecută şi iarna viitoare."
E.

8 comentarii:

  1. CATA,te rog sa stergi comentariul semnat Lia deoarece doresc sa revin cu un alt comentariu mai elocvent.Multumesc ,Lia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti exprimi gindurile atit de sincer si frumos,ginduri ce descopera si sentimentele mele.Lia

      Ștergere
  2. Imi place, ma incanta ceea ce vad si citesc aici....(un baiat)

    RăspundețiȘtergere

Să fii sincer.