expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

miercuri, ianuarie 26

Să nu se termine niciodată.


Ne-am început dansul într-o zi de vară toridă, transpirată şi aglomerată. Peisajul perfect pentru câţiva paşi în doi, nu?

Ai făcut primul pas cu teamă şi speranţă. M-am retras un pas în spate. De ce? De frică. Ştiind că poate voi ajunge să te iubesc. Ai făcut al doilea pas spre mine şi n-am putut să ma mai retrag. Erai prea aproape.

Ne-am întâlnit la jumate într-o îmbrăţişare care mi-aş fi dorit să dureze o eternitate. Lângă pieptul tău, mă simţeam eu şi, ştiam că niciun cleşte nu mă va smulge de acolo.

M-ai prins de mână, puţin ezitând şi ai început cu paşi mărunţi dansul. De unde aveam să ştiu că va fi cel mai frumos vals? Că avea să fie cel mai lung şi mai anevoios? Că, deşi nu ştiam paşii, aveam să-i învăţ alături de tine pe parcurs?

Pornisem ceva care nu aveam idee când se va termina. Riscasem totul, ştiind că nu am fost niciodată expertă în ale dansului.

Poate am schimbat melodia de câteva ori pentru că ne plictisesem de aceeaşi paşi, dar după o perioadă, i-am reluat. Obişnuiţă? Nu. Doar plăcerea de a savura împreună totul, de a ne alinia corpurile ca să funcţioneze împreună.

M-ai lăsat să dansez singură de câteva ori. Cu mine şi amintirea ta. Şi, după, ai revenit ştiind că acolo îţi e locul. Că mâna ta trebuie să stea pe şoldul meu şi paşii tăi trebuie să-i ghideze pe ai mei.

Ziua de vară a plecat şi a reprezentat doar începutul dansului. De unde să ştie ea, o zi ca toate celelalte, că avea să schimbe două inimi? De unde să îşi dea seama că fusese cea care dăduse startul?

Toamna, a plecat şi ea. Şi a asistat frumos la dansul nostru. Nu a vrut să ne tulbure. Ne-a aruncat câteva frunze, dar le-a suflat imediat când a trebui să plece.

Şi e iarnă, dragul meu. Şi dansul nostru încă nu se termină. Deşi îmi simt mâinile pe umărul tău, ele nu sunt nici amorţite, nici degerate, nici plictisite. Ele ştiu că acolo le e locul. Picioarele mele, au încetat să mai facă paşi mărunţi şi temători. Acum sunt mari şi siguri şi duc spre succes.


Valsul nostru, e în continuare aici şi, mi-aş dori, să nu se termine niciodată.

8 comentarii:

  1. imi place :D poza e din The Notebook, nu ?:D

    RăspundețiȘtergere
  2. @Nymphetamine: Dap, Notebook. Genial filmul <3
    @Kristinne: Ma bucur :D pot spune ca si eu am acelasi sentiment.
    @Paolla: ^^

    RăspundețiȘtergere
  3. ce frumos ai asezat in cuvinte un dans al iubirii

    RăspundețiȘtergere
  4. Sper sa nu incurce unul din voi pasii acestui dans...

    RăspundețiȘtergere
  5. @Eosaline: sincer nu imi vine sa cred ca si eu pot sa am un dans al iubirii
    @Amanta ta: si eu sper :)

    RăspundețiȘtergere
  6. calificativul extraordinar e prea putsin..
    prea prea frumos :x

    RăspundețiȘtergere

Să fii sincer.