Oamenii si increderea.

O maxima spune "In viata trebuie sa avem incredere. Mare incredere in noi, dar si in ceilalti. Fara incredere traim degeaba si mereu vom fi chinuiti de indoieli". Increderea. E un lucru maret, cunoscut. La fel ca: dragostea, fericirea, minciuna, tradarea. Le traim pe fiecare fara sa vrem, fara sa ne gandim ce urmeaza dupa ele. Ti-ai pus vreodata intrebarea: ce urmeaza dupa incredere? Sau: ce urmeaza dupa ce castigi increderea? Sau: ce urmeaza dupa ce pierzi increderea? 3 intrebari si totusi acelasi raspuns: urmeaza indoielile. Indoiala ca poate o vei pierde, ca poate o vei castiga la loc, ca poate o vei avea toata viata. Oamenii. Oamenii nu sunt decat niste stele. Doar ca nu sunt incalzite de soare, ci de inimi, si nu stau pe cer, alearga dupa Pamant. Toti avem un rost. Si, probabil nimeni nu s-a gandit ca si stelele au un rost: care sa straluceasca mai tare. Asa suntem si noi. Orgoliosi, egoisti, incercand sa fim cei mai buni. Si de ce au oamenii nevoie de incredere? Pentru ca si stelele au nevoie de luna, de cer, de vant. Tuturor ne trebuie ceva din care sa ne hranim.

As putea avea incredere in multi, sau as putea avea incredere doar in mine. Totusi, uneori te plictisesti sa ii dezvalui secretele si viata ta unei singure persoane. Dar. Te-ai gandit ca poate merita? Te-ai gandit ca aceea persoana nu te va trada? Si acum ar urma o intrebare in genul: Si daca te tradeaza? Intrebarile au raspunsuri. Chiar daca nu stim, au. Nu te tradeaza, si nici nu te va trada pentru ca aceea persoana esti chiar tu. In tine poti sa ai cea mai mare incredere. Tie iti poti spune tot, dar... vine un moment in viata cand parca te chinui prea rau sa inchizi geamantanul pe care trebuie sa il cari. Si parca nu mai poti sa tii tot ce ai inauntrul lui si trebuie sa bagi si in alte genti. Am facut o comparatie, gandindu-ma ca gentile sunt cei mai de pret oameni: prietenii. Oameni sunt toti, dar prieteni sunt putini. Prieteni in care poti avea incredere. Si, totusi, traiesti cu indoieli. Te gandesti: daca ma va trada intr-o zi? Daca le va spune tuturor ceea ce i-am zis ce ma fac? Daca nu trebuia sa am incredere in el/ea? Daca va spune aia si aia?...si iti faci planuri in cap, si incercari sa o intorci pe toate felurile ca sa pici tu bine. Si ai doar un singur lucru de facut (pe care banuiesc ca il auzi mereu): alege-ti prietenii mai bine data viitoare. Probabil ca multi te vor dezamagi de acum incolo si probabil ca putini nu o vor face. Putinii in care nu credeai niciodata ca poti avea incredere. Pentru ca, parerea mea, increderea nu apare atunci cand ii dezvalui celuilalt cele mai mari secrete ale tale si ii spui tot ce ai facut, apare odata cu sprijinul. Un prieten in care poti avea increderea nu te injura daca il suni la 3 dim sa ii povestesti ce ai patit si de ce nu poti dormi. Un prieten in care ai avut prea mare incredere si nu s-a dovedit ceea ce parea a fii, poate sa te respinga atunci cand ii ceri sprijinul si sa observi ca te-ai inselat. Poti sa te inseli in multe privinte, dar poti ramane sigur de o chestie: persoana ta nu te va trada niciodata.

Sa iti zic parea mea macabra?:)) Cei mai buni prieteni sunt mutii, ei te aud, dar tu le raspunzi raspunsurilor tale. Ei nu pot decat sa te asculte. Tot tu esti cel care ia deciziile.

Oameni prefacuti sunt multi, oameni care vor sa iti ia tot ce ai tu mai frumos, oameni care chiar ar face orice sa te vada la pamant. Evita-i! Sunt o multime mult mai buni ca ei, o multime care sunt gata sa te asculte. Cum zicea cineva odata (o sa zambeasca cand o sa vada ca am zis asta :]) e o chestie legata si de friend match.Trebuie sa aiba si acel ceva ca sa te asculte pana la capat. Ca nu poti avea incredere intr-o persoana care te dezgusta si care nu are macar o perceptie ca a ta. Ma rog. Inchei printr-un citat din "Scrisoare de dragoste" de Drumes:

"Sa-ti spun drept, ma scoate pur si simplu din fire uniformitatea cu cenusiul ei exasperant.Am impresia ca din cauza ei viata curge pe langa mine, fara s-o traiesc. De aceea ma straduiesc din rasputeri sa deosebesc zilele, ca sa nu mai semene una cu alta. Fiindca orice zi este o existenta in mic si, daca ar fi dupa mine, n-as masura viata noastra in ani, ci in zile. Prefer, din cand in cand, cate un necaz sau chiar o micuta nenorocire decat o fericire continua, care devine, pana la urma , plicticoasa. Cred ca e destul de greu sa realizezi un asemenea stil de viata, dar simt ca sunt obligata fata de mine, fiinta mi-o cere imperios, pentru ca se vrea aparata, tine sa calce pe pamant cat mai sanatos... Moartea , cand vine, nu te intreaba daca ti-ai trait bine viata.Indiferent daca ai trait-o bine sau rau, putin sau mult, cu rost sau fara rost, trebuie s-o parasesti. Si acest act ireversibil e cea mai formidabila grozavie a existentei noastre."