expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

marți, august 3

Ce am devenit. :x


Eu. Vrei sa auzi despre mine? Ok. Nu o sa le auzi, doar o sa le citesti. Concluzii? Nu. N-am nevoie de concluzii. Trage-le pentru tine.


ATENTIE! Rog cititorii care s-au apucat sa citeasca descrierea asta sa o faca pana la capat sau sa nu o mai faca deloc. Daca nu citesti nimic, nu o sa ai rabdare sa citesti asta. Daca ai de gand sa imi furi descrierea ma vei face si fericita si nervoasa. De ce? Din 2 motive: 1.fericita ca descrierea mea e atat de geniala incat ai vrut sa o furi si 2. Nervoasa ca nu esti in stare sa iti scrii un amarat de “about me”. >.>

Vrei sa stii mai multe despre mine? Nu prea o sa scoti nimic din blog, dar o sa iti faci o idée in general. O sa imi pui o eticheta gen: fitoasa, proasta, afumurata, si ce mai vrei tu. Si? Crezi ca-mi pasa?
Vrei sa iti zic cum am fost pana acum juma de an? Chiar daca nu vroiai, tot iti ziceam. Deci. Eram tipa care nu zicea nimic, nu comenta nimic, primea doar oridine. Tipa care nu avea o parere proprie, care nu refuza pe nimeni, care ii pupa pe toti in cur si care umbla dupa fundul tuturor. Tipa care nu avea un stil al ei, care era zidita doar din caramizile altora. Si déjà am devenit melo-dramatica. Asa. Sa nu imi pierd ideea “ Uite-ma inca zambesc desi nu-i zambetul meu. Cati spini in suflet am avut, stiut doar eu si Dumezeu.”Si am suferit din cauza multor prosti si proaste. Si am iubit, si am plans si am facut de toate. Nu din dragoste. Sa ma intrebe cineva acum daca am fost vreodata indragostita cu adevarat si ii raspund simplu si frumos: nu. Am fost candva, ceva care daca il atingeai se topea. Am fost ceva care daca il muscai, se umplea de venin. Am fost candva. Asta nu inseamna ca mai sunt acum. Nu mai sunt nimic din ce am fost. Nu mai sunt nimic facut de altii. M-am regasit pe mine de ceva timp si asta e bine. Si nu voi minti si voi spune: DA. Am momente, inca, cand ma simt singura. Asta nu inseamna ca nu imi trece. Maine voi radia. Maine ma voi simti excelent. Si, mai exact, ce am devenit? Simplu. Am devenit ceea ce nu am putut fii, am devenit EU.Am devenit tipa care nu credeai niciodata ca as putea fii: tipa care daca ii dai una, iti da si ea inapoi, care daca o injuri, te injura la loc, care daca o jignesti o doare in cur, care daca vrei sa te dai pe langa ea doar din interes iti da frumos cu jet. Am invatat ca nu trebuie sa iti pese de toti, doar de cei carora le pasa de tine. Am invatat ca viata asta’I facuta doar dintr-o singura bucata. Si am devenit ceea ce sunt. Si le sunt datoare catorva persoane pentru asta. As vrea sa pot sa iti zic ce imi place si ce nu, doar ca mi se pare aiurea sa fac o lista din aia cu imi place si nu-mi place. As vrea sa fur vreo descriere dupa hi5, dar m-as simti ca nu as fii eu. As vrea sa scriu intr-un jurnal, dar ar putea cu usurinta sa mi-l citeasca cineva. As vrea sa pot sa am incredere deplina in cineva, dar nu pot sa ii spun tot ce gandesc. M-ar crede ciudata. Stiu si eu ca sunt o ciudata. Stiu ca uneori gandurile mele nu au legaturi, dar ma simt bine asa. Ma simt bine in ciudatenia mea. Ma simt bine cand vad cum se copiaza altii intre ei, cum se fura, cum se mint. Nu mai imi pasa. Nu voi mai intoarce capul la toti fraierii si nici nu voi mai crede tot ce mi se spune. Asta am devenit. Si cu noua eu, mi’am castigat cu adevarat prietenii. Am descoperit ca am un tel in viata asta de cacat. Ca uneori e bine sa ti-o traga viata ca sa realizezi. Si chiar daca par asa simpla, am trecut prin multe. Si cine nu m-ar cunoaste ar zice: ce fata draguta, probabil a dus-o bine. DEci nu si iar nu. Poate ca am scris aberatii pe aici, ba nu, nu aberatii. Idei. Ahh. Nu imi pun increderea in multi oameni, nu le povestesc multora intamplarile mele. Cand ma vad cu falsuri abordez subiecte comune si neinteresante.Asa e mai bine. Sa pastrezi un zid intre partea buna si partea rea. Am fost si eu candva partea rea, dar ceva sau cineva m-a tras spre bine. Acum? Acum am ajuns ceva ce cateva persoane apreciaza. Cineva cu care poti sa discuti cand iti bate garda la usa, cineva care o sa te sprijine si care iti da un sfat pe gratis, dar asteapta la randul ei sfaturi. Si am momente cand simt ca nu e locul meu undeva, dar apoi vad ca m-am inselat. Si am momente cand viata mi se pare aiurea, dar imi dau seama ca, daca am primit a 2-a sansa [putina lume stie despre ce e vorba] trebuie sa fiu aici. Am fost facuta sa traiesc si sa respir, sa cant, sa alerg, sa ascult, sa tip, sa rad. Sa fac tot ce faci si tu.
Ti-ai facut o idée despre mine? Daca da, foarte bine. Daca nu, asta e. Oricum iti zic doar ca nu sunt genul prefacut si nici o fitoasa infecta care se da cu ruj roz pana in cur. Multumesc ca ai citit pana aici si iti multumesc daca te aflii printre prietenii mei adevarati.




Kăthă ✖‿✖

7 comentarii:

  1. Ai o atitudine foarte corectă dacă nu îți pasă de etichetele care ți le pun alții! Bravo!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. stiu k nu are importanta dar as vrea sa stiu cati ani ai...tot ce am citit nuj cat de frumos e..insa pot sa spun ca e foarte adevarat.

    RăspundețiȘtergere
  3. 17 ani am si daca te referi la postarea asta la care ai comentat, da, e adevarata. Majoritatea sunt adevarate. Am trecut prin multe. Cati ani mi-ai fi dat?

    RăspundețiȘtergere
  4. nu ma refeream doar la postarea asta..ma ref la tot...si dak maj sunt adev si ai doar 17 ani..ai av o copilarie si ai o adolescenta nu tocmai cum ar trebui.te-am int kti ani ai din curiozitate...pt k in unele postari sunt scrise niste copilarii...frumoase dar copilarii iar in altele...vb ca un om trecut printr-=o viata lunga si cu multe incercari grele.tot respectul.

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte sincera postarea. Dar ca un tanar student la teologie trebuie sa iti spun ca ai scris Dumnezeu gresit in acele versuri.

    RăspundețiȘtergere

Să fii sincer.