expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

miercuri, martie 26

4:24 şi un vis.





Cu un scop, aşa se-ntâmplă toate. Şi-mi doresc de multe ori să mi-l pot explica. Logic, raţional, căci nu mai simt nimic de la un timp. E mai bine să te doară decât să fie gol, cum e la mine. Surâsul şi ochii vii izvorăsc din singura lumină pe care au găsit-o - a soarelui. Îmi zic că dacă nu era primăvară, n-aş fi făcut faţă. Şi mă mint. Aş fi făcut oricum. Am puterea în mine, vine, tocmai, din gol.

Nu am o definiţie pentru dor, dar îmi lipseşti în fiecare zi, chiar şi atunci când nu-mi doresc să o faci; când nu-mi doresc să-mi lipsească verdele ochilor tăi spălaţi de soare şi zâmbetul larg. Cu atât mai mult, tu, întreg.

Cu toate astea, nu am să te caut. Nu vreau să te mai caut în niciun loc, în niciun mesaj, în niciun zâmbet, în niciun străin, în niciun vers şi în nicio amintire. Nu mai vreau pentru că nu mai am putere. Te-am găsit, însă - fără să te caut. Nu-mi pot explica nici acum. 
4:24. O oră, o noapte, un vis şi nişte cuvinte.

A.
"Am urât cuvintele şi le-am iubit; şi sper că le-am orânduit bine."

6 comentarii:

  1. Ai dreptate cand zici ce zici, golul doare mai mult decat daca ar fi ceva acolo...
    Si da, toate au scopul lor, poate nu neaparat unul logic, si poate ai sa il gasesti pana la urma.

    Uneori e bine sa renunti in a mai cauta o persoana, acea persoana, cateodata se intampla sa vina persoana la tine cand vede ca ai renuntat. Alteori nu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-am îngropat speranţele şi visele în golul respectiv. Mi-am păstrat alături numai idealurile :)

      Ștergere
  2. Acum, cand.... corect mi-ai SI pus Ochi cei VERZI ...chiar o sa ma VEZI ..Cu bine!

    RăspundețiȘtergere

Să fii sincer.