Pentru mine, a rămas gol cerul, iar pământul a uitat să mai rodească. Soarele s-a pitit dupa un cer de umbră, iar ploaia s-a oprit înainte să cadă. Lumea mea a amuţit, iar zâmbetul mi-a împietrit pe buze. Pentru mine, va fi bine, dar mai târziu.
Mi-au rămas ca alinare prietenii de suflet şi muzica. Ţie ce ţi-a rămas?
A.
Ciudat...si mie la fel...
RăspundețiȘtergereTuturor ne ramane candva doar atat, nu?
Ștergeresinguratatea si muzica... :(
RăspundețiȘtergereNu esti niciodata singura, niciodata! Mereu ramane cineva acolo indiferent daca esti constienta sau nu de asta :)
Ștergeredaca nici tu nu esti fericita, incjonjurata de atatia prieteni si frumusete atunci cine sa fie?
RăspundețiȘtergereP.S.: Imi place melodia.
Cum adica inconjurata de frumusete? :)
ȘtergereP.S: ma bucur ca iti place. Eu nu ma satur de ea :)
prieteni de suflet si muzica.... e suficient.
RăspundețiȘtergereSi eu cred la fel :)
Ștergereversurile... cateodata asta e tot ceea ce ne ramane....
RăspundețiȘtergereMare dreptate ai..
Ștergere