expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

duminică, mai 27

Cenuşă.



*

Îmi amintesc de tine, dramă a adolescenţei mele. Îmi amintesc de tine ca şi cum ai fi fost ieri. Dar ieri a fost acum mulţi ani, iar tot ce a rămas astăzi sunt doar amintirile pe care inima s-a încăpăţânat atât de mult să le păstreze.

Eram tânără şi naivă când am crezut că m-am îndrăgostit pentru prima dată. Mi-a luat timp să realizez că s-au întâmplat prea multe lucruri prematur şi că tot ceea ce trebuie să fac e să mă bucur de tinereţe. Până să ajung la acel timp, am suferit, am plâns, am stat nopţile trează implorând fericirea. Nu ştiam pe atunci că cineva plângea într-un colţ de lume pentru că moare de foame sau că altcineva suferă din cauza bolii înaintate pe care nu şi-o poate trata. Trăiam cu impresia că problemele mele erau probleme existenţiale şi foarte grave. Am aflat târziu că nu merită să plângi pentru cineva care nu te merită şi că timpul le poate rezolva pe toate.

Revenind, eram tânără şi îndrăgostită. G. era un tip din liceu de la mine. Nu avusesem nicio treabă cu el până în ziua în care m-a abordat pe hol. Aşa a început povestea mea şi a lui. Poveste piperată bine, unsă cu unt şi dată cu miere. Au fost de toate. În fine, G. m-a părăsit la un moment cu un motiv al dracului de dureros pe care nu pot să îl spun.

Am mers mai departe cu speranţa că G. nu se va întoarce pentru a mă trage înapoi. Din păcate, s-a întors, dar nu a mai găsit nimic din fata pe care o cunoscuse. A dat peste o străină care devenise aşa din vina lui, peste un gheţar imposibil de topit.

În perioada aceea m-a găsit C. În perioada în care mă chinuiam cu tot dinadinsul să scap de G. şi să fiu fericită. Nu putea să vină într-un moment mai potrivit. A apărut ca o scânteie în viaţa mea şi mi-a reaprins sufletul de gheaţă. În perioada în care eu nu mai ştiam cine sunt, ce vreau şi ce îmi place, C. m-a ajutat să conştientizez şi să înţeleg că pot fi fericită.

Am să te iubesc mereu G. şi ştii foarte bine asta, dar iubirea se va micşora cu timpul. Tot ce ne-a rămas acum e cenuşa focului care a ars destul.


*(Amintiri)

Ange.

Nu îţi doresc decât să fii la fel de fericit pe cât de mult m-ai rănit.




6 comentarii:

  1. oare de ce tot ceea ce iubim dispare? oare de ce...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu cred ca daca intr-adevar iubim, nu dispare. da, pare departe de realitate, dar Cata. are dreptate. "Oamenii vin si pleaca dar viata consta pur si simplu in a vedea cui ii pasa indeajuns sa ramana."

      Ștergere
    2. Nu dispare, dar cu timpul nu mai e atat e puternica..

      Ștergere
  2. E un citat frumos pe care obisnuiesc sa il cred si anume: "People come and go but life is simply about seeing who cares enough to stay."

    RăspundețiȘtergere
  3. Exact chestia asta mi sa intamplat si mie. Bineinteles...eu nu eram o adolescenta eram copil ca si acum.
    Frumos: x

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa ramai copil cat inca mai poti..nu incerca sa grabesti timpul. :)

      Ștergere

Să fii sincer.