expr:class='"loading" + data:blog.mobileClass'>

sâmbătă, ianuarie 1

Serate.



"Mi-am dorit, am cerut, am sperat la prea multe si n-au putut sa se intample toate. Sunt prea egoista si de aceea continui inca sa o fac."

Desi n-am avut multe motive sa continui, am facut-o. Am fost egoista si am sperat.

Se spune ca...atunci cand crezi cu adevarat in ceva, se intampla. De multe ori, cand nici macar nu te astepti sau cand te astepti mai putin.

Am avut tentatia de a nu crede, de a lasa totul asa cum e, dar ceva m-a impins sa imi zic ca merit lucruri mai bune de atat. Si am dus cea mai grea batalie pe care o poate duce cineva vreodata. Batalia cu mina insami. Cu ceea ce am fost, ceea ce sunt si ceea ce voi deveni. Si cum se intampla mereu, nu a invins nici trecutul, nici viitorul, a invins prezentul.

Si m-am gandit..daca ar fi sa ma intorc de unde am plecat, as avea rabdare sa schimb toate lucrurile gresite pe care le-am facut fara sa fac altele in locul lor?

Mi-am raspuns cu tarie ca nu, n-as putea, nu am fost niciodata tipa care sa aibe rabdare. Decat daca primeam ceva pentru care merita sa astept. Si da, tip sa ma auziti toti "A MERITAT!"

A meritat orice greseala pe care am facut-o, dar care a putut fi reparata in viitor, a meritat fiecare noaptea in care stateam pe marginea patului si ma gandeam "Doamne. De ce m-ai lasat in viata?" si a meritat orice sacrificiu. Orice lacrima, orice gand de razbunare, desi niciodata nu am fost razbunatoare, orice cearta.

Pentru ca sa ma gasiti iarna, cum nu m-ati vazut niciodata. Zambind la un simplu "buna. cum iti mai merge?", ascultand si dand sfaturi, fara sa stiti ca va dau sfaturi din propria experienta, pupand si imbratisand pe toata lumea, desi nu mai sunt de cativa ani firea pupacioasa si afectiva, iubind, lucru pe care imi bagasem in cap ca nu o sa-l fac prea curand.

Vreau, sa pot sa le fiu alaturi tuturor celor la care tine si care imi cer ajutorul. Vreau sa ii ajut sa lupte, pe cei care admit cu stupoare ca nu exista luminita la capatul tunelului (tu si tu si tu) si n-am de gand sa mai pic in vreo depresie multa vreme de acum incolo. Indiferent ce se va intampla.

Bun venit 2011! Ti-ai facut sosirea, asa cum si-o fac marii regi la serate, pasind siguri pe ei, zambind si dorindu-si ca defilarea lor pana jos sa nu inceteze niciodata.



Sunt doar un simplu spectator, care nu numai ca asista la serate, ci a ajuns sa fie regele propriei defilari, propriei piese in care nu si-a dorit, dar a stiut, ca va juca candva in rolul principal.


3 comentarii:

Să fii sincer.